PITESTI (5)

Catre cititori

Voi întrerupe aici firul propriilor marturii pentru a trata câteva judecati privind urmatoarele subiecte:

1. Ce este "autoreeducarea", "reeducarea" (dezumanizarea).
2.Despre Oculta comunista si tactici le ei
3.Tehnica spalarii creierului.
4.Planul halucinant-satanic al dezumanizarii întregului popor român.
5.Cum a început actiunea de "autoreeducare " la închisoarea Suceava. Ce se stie despre Alexandru Bogdanovici, zis "Sura" si despre Eugen Turcanu.

Am considerat locul cel mai potrivit de inserare al acestor capitole în contextul marturiei. Dupa aceste consideratii, voi dezvalui marea catastrofa a "Pitestiului".

Cred ca este absolut necesar sa adaug aceste capitole pe firul povestirii întrucât, dupa revolutia din decembrie 1989, o serie de publicatii s-au apucat sa faca "istorie " cu documentele falsificate ale Securitatii.

Pentru toata lumea un lucru trebuie sa fie clar:
atâta timp cât martorii oculari traiesc, atâta timp cât victimele dezastrului sunt in viata, numai marturiilea acestora CONSTITUIE DOCUMENTE PENTRU ISTORIE. Tot ce este în afara de aceasta nu-i decât a o ISTORIE CONTRAFACUTA, propaganda tipic bolsevica.

Paginile urmatoare reprezinta în principal propria-mi marturie, dar mai reprezinta si marturiile a zeci de victime ale "Fenomenului Pitesti", pe care le-am adunat dupa decembrie 1989

"Autoreeducarea ", "Reeducarea "- Dezumanizarea
 
Educatia este un ansamblu de masuri care determina un anumit proces psihologic prin care parintii sau alte persoane interesate de viitorul unui tânar, îi insufla acestuia principii de comportament în viata. Prin educatie se urmareste a se realiza un cetatean cât mai corect si folositor societatii.

Instructia face parte tot din educatie. Prin ea se predau tânarului cunostinte necesare pentru rezolvarea problemelor practice ale vietii.

Si animalele se instruiesc. Instruirea animalelor se numeste dresura.
Ursul danseaza în ritmul tobei. Pentru a-l învata acest dans, ursarii au pus puiul de urs pe o plita de metal sub care a facut putin foc. În timp ce plita se încingea ei bateau toba, iar ursuletul frigându-se la talpi sarea de pe o laba pe alta. Dupa un anumit timp sedinta se termina si animalul primea o recompensa (o bucata de carne, pâine, fagure de miere etc).

Dupa mai multe astfel de "sedinte " nu mai era nevoie sa fie pus pe plita pentru a "juca", era suficient sa auda toba, ca el juca.

Savantul rus Pavlov a facut acelasi experiment cu un catel caxuia la fiecare masa îi suna un clopotel. Animalul saliva deoarece sosea mâncarea. De la un timp, era suficient sa auda doar clopotelul sunând ca animalul începea sa saliveze.

Si puiul de urs precum si catelul lui Pavlov au facut o asociere simpla (ursul între temperatura si ritmul tobei, iar catelul între sunetul clopotelului si ora mesei). Acest fenomen, aceasta legatura a fost numit de catre savantul rus Pavlov reflex conditionat.

Bolsevicii au extins experientele savantului rus si la oameni. Numai ca la om situatia e mult mai complicata. Omul are capacitatea de a pacali pe dresor. Ori bolsevicii urmareau ca transformarile psihice sa fie autentice... Realizarea unei astfel de performante implica folosirea altor metode, mult mai complicate si mai dure.

Iata metodele folosite:

1. Aducerea tânarului în stare de îndobitocire printr-un regim sever de înfometare, pâna la limita de jos a rezistentei, Astfel unica preocupare a tânarului înfometat era în exclusivitate mâncarea.
2. Disciplinarea tânarului - prin aplicarea de pedepse corporale de catre gardieni pentru diferite motive inventate.
3. Introducerea de informatori în celula. Rolul informatorilor era de a distruge încrederea unuia in celalalt, de a lansa zvonuri, de a vehicula teorii care aveau menirea sa puna la îndoiala conceptiile anterioare ale tinerilor.
4. Manipularea diferitilor oameni de alte conceptii si care cunosteau diferite secrete politice a caror dezvaluire era de natura sa zdruncine moralul tânarului.
Securitatea era experta în manipularea - atât a informatiilor cât si a oamenilor de buna credinta. Pe acestia îi muta în anumite camere cu tineri "absolut din întâmplare " , ca astfel, prin discutii libere, sincere si spontane, tânarul -înca neformat - sa ajunga în stare de disperare. Sa renunte la propriile principii slab fixate in sufletul sau si sa-si puna speranta în lasitate, care-i aducatoare de mari beneficii.
Instinctul de conservare, "supravietuirea cu orice pret", îsi spunea cuvântul.
5. Urmarirea atenta a tuturor slabiciunilor la tineri si catalogarea lor în dosarul personal.
6.Depistarea elementelor slabe din fire sau nepregatite, cu o educatie incompleta.

Dupa ce toti acesti factori erau temenic studiati si catalogati, urma atacul frontal: ÎNSELACIUNEA

Anchetatorul, cu un zâmbet radios si cu o bunavointa extrema, se angaja cu victima în discutii libere, îndeosebi asupra viitorului victimei dupa ce va iesi din închisoare.

Era cu atentia încordata sa vada daca socul suferintei i-a distrus sau nu credinta în Dumnezeu, îndobitocindu-l.

De regula, oamenii slabi, selectionati cu grija dupa criteriile de mai sus, erau facuti harcea-parcea. Acestia erau dispusi sa faca orice numai ca sa se vada scapati de închisoare.

Plin de mila prefacuta îi facea victimei mici atentii, tigara, putina mâncare, o vorba blânda...

Cu aceste metode ieftine, alternând de la "rece la cald', Securitatea n-a putut ademeni (însela) decât un numar extrem de redus de tineri. Marea majoritate a tineretului român era educata în spirit de sacrificiu. În nici o tara din lume dupa razboi n-a existat o elita atât de brava si de constienta ca în România. Oculta comunista - pentru a-si atinge scopurile - a procedat la operatiunea "spalarii creierului". Aceasta operatiune a fost denumita de Oculta autoreeducare, reeducare, iar de catre detinuti DEZUMANIZARE.

Tehnica spatarii creierului

Înainte de a intraîn subiectul propriu zis al "tehnicii spalarii creierului " - unica inventie de care a fost capabil comunismul - trebuiesc stiute câteva lucruri.

1) Din nastere, fiecare om are o anumita doza de tarie spirituala este suficienta numai lui.
2) Pe parcursul vietii, de regula pâna la vârsta de 30 de ani, se mai adauga si alte forte datorita:
- Educatiei
- Culturii acumulate
- Experientei
- Mediului în care traieste si care actioneaza întins si nevazut.
- 3) Conceptia ateista sau teista. Ateul cade cu mult mai usor, deoarece tinta "spalarii creierului "este, în primul rând, credinta în Dumnezeu. Onoarea, cinstea, legaturile afective dintre oameni ce creeaza prietenia si altele de aceasta natura, nu fac toate la un loc cât credinta in Dumnezeu. Credinta în Dumnezeu le înglobeaza pe toate acestea la un nivel eroic.
Daca conceptia credintei în Dumnezeu are la baza o cunoastere rudimentara si primitiva asupra lucrurilor- se bazeaza mai mult pe superstitii - la cea mai mica zdruncinatura întreg edificiul se prabuseste si locul teismului este luat de ateism.
4) În perioada vârstei de 20-30 de ani se produce explozia maturizarii organismului uman. Consecinta: Dezvoltarea rapida si maxima a instinctului de conservare a speciei, respectiv, a instinctului sexual, pornire plina de râvna si dor pentru sexul opus.

Rabufnirea acestui instinct este vulcanica, este cea mai puternica dintre toate. Daca tânarul n-are suficiente frâne în conceptii bine motivate, eruptia sexualitatiiînlatura toate structurile conceptiilorintime ale subiectului. Instinctul sexual ramâne stapân absolut, salbatic si feroce pe fiinta omeneasca.

În cuprinsul celor patru factori enumerati mai sus se includ si cele mai abstracte valori umane cum sunt: Capacitatea de orientare, capacitateade intuire a lucrurilor, spiritul de sacrificiu în opozitie cu lasitatea. Valorile spirituale intra în concurenta cu pornirile instinctuale.

Dupa cum in doza acestui amestec primeaza un factor sau altul, rezistenta omului în fata torturii neîntrerupte a fost asemanata cu PAHARUL fiecaruia:

- Unul are în dotare un "pahar " mic, doar cât un degetar, care se termina dintr-o înghititura. Când aceasta "înghititura" s-a terminat, omul cedeaza ridicând mâinile în sus în fata dusmanului,
- Paharul rezistentei altuia este mare cât un butoi. Dar se termina si acesta. Dupa ce s-a terminat si acest subiect îsi pleaca fruntea.
- Paharul unora (mai putini la numar) este cât un ocean. Oricât de mare ar fi fost "oceanul" rezistentei acestora, el este masurabil în hectolitri, litri, molecule sau atomi. Odata si odata se termina si acesta, sfârsind în umilinta.

Perseverenta dusmanului este diabolica si fara limita.

Nici un detinut trecut prin aceasta "râsnita" mefistofelica n-are îndrazneala sau nâtângia de a se lauda ca el a rezistat. Din contra. Victimele afirma ca rezistenta lor se datoreaza harului dumnezeesc care le-a ferit de cadere.

Numai Dumnezeu a sucit mintea tortionarilor acestui masacru unic în istorie, ca sa se opreasca înainte de a se produce caderea. Daca tortura continua ar fi cazut si ei.

La Pitesti n-au existat decât patru sanse:

- Moartea
- Pierderea mintilor
- Caderea
- Salvarea divina

Rezistenta a fost exclusa ca iiind imposibila. În prima faza se distruge încrederea unuia în celalalt. Bunul tau prieten (care a fost dezumanizat într-un mare secret), dupa ce-ti arata toata afectiunea, se repede asupra ta ca sa te distruga lovindu-te fara mila.

Spaima , nedumerirea, surpriza sunt atât de mari, socul este atât de puternic încât pe unii i-a darâmat din aceasta prima faza.

Chiar daca victima nu s-a prabusit la prima lovitura - edificiul interior al victimei este detunat, fisurat, si se va prabusi la cutremurele urmatoare.

Tortura neîntrerupta si consecintele ei. Dupa primul soc se instaleaza la victima neputinta de a reactiona într-un anumit fel. Toate sunt fara speranta. Victima este convinsa ca treaba este astfel organizata. Nu exista nici o iesire... Tortura continua zi si noapte fara întrerupere. E tortura de dragul torturii.

De retinut ca în acest laborator luciferic numai Turcanu avea o conditie fizica excelenta. Apoi ajutoarele lui erau ceva mai bine hranite decât detinutii de rând. În rest, tinerii pareau schelete ambulante, cadavre vii, adevarate mumii.

De la aceasta faza limitrofa mortii începe tortura neîntrerupta.

Tot în cadrul torturii, victimele erau supuse la eforturi uriase menite sa le epuizeze complet fizic. Iata cum: Victimele, încarcate cu greutati în spate (paturi sau haine mai groase), erau obligate sa faca genoflexiuni cu mâinile ridicate în sus, regulamentar.

Unele dintre victime s-au prabusit la 30-40 de genoflexiuni, dar au fost altele care au rezistat pâna la 2.500 de genoflexiuni. De necrezut!!

Nu exista în lume atlet, chiar cu cea mai buna conditie fizica, sa poata realiza o astfel de performanta. lata însa ca o realizeaza un schelet topit de foame si de suferinte! Organismul uman, în conditiile de disperare scapat de sub controlul ratiunii, a reusit, la Pitesti, sa realizeze inimagimabilul, imposibilul.

Neurologii, psihiatrii si chiar teologii au datoria sa studieze fenomenul si sa-l explice !

Tortura nu se opreste aici, ci continua...

Epuizarea fizica aduce dupa sine si o epuizare psihica. Victima n-are nici o secunda de ragaz pentru refacere. Se zdruncina ratiunea, se întuneca vointa. Dispar din mintea omului toate starile emotionale. Dispare afectiunea... Omul începe sa nu mai rationeze.

Tânarul are impresia ca întreg sistemul sau nervos este o rana proaspata si sângerânda. Se institue o stare patologica. Atunci apare fenomenul debordarii tuturor secretelor pe care le-a tinut bine ascunse în constiinta sa. De la aceasta faza, chiar si cel mai mic secret pe care îl are tânarul îl simte precum simti un ghimpe ce-ti intra în ochi. Nu-l poti suporta si faci tot ce este posibil ca sa-l elimini.

In aceasta faza întreaga ratiune intra într-o portiune de umbra. Toate reflexele însusite pe parcursul vietii se anuleaza. În creierul omului se instituie o noapte totala. Nu mai este ce a fost. A devenit un nimic. Omul a devenit un robot absolut fara nici o personalitate, fara imaginatie, fara initiativa. Ultimul sprijin pe care-l pierde omul este credinta în Dumnezeu. Acesta este momentul încheierii "spalarii creierului".

De acum încolo victimele nu mai sunt stapâne pe reflexele lor. Se gasesc într-un stadiu al animalului dresat. Daca i se porunceste sa se culce, se culca cu o viteza uimitoare. Daca i se porunceste sa strige, striga din toate puterile. Daca i se cere sa puna mâna pe ciomag si sa loveasca în camaradul de alaturi, o face automat. Ca un robot. Victima - respectiv "reeducatul" - privind la propia lui mâna se mira cum functioneaza. Are impresia ca nu-i a lui.

" A FOST VIDAT".  Asa a fost denumita aceasta stare de catre detinutii care au suportat fenomenul.

Asa cum s-a aratat mai înainte, nu toate victimele ajung la identitate de situatii. Fiecare victima are specificul ei. Ratiunea, afectul si vointa cedeaza în functie de individ în mod gradual.

Victimele erau în perioada vârstei tinere. Instinctul de conservare a speciei rabufnea prin totiti porii si tragea dupa el toate instinctele primars.

Logica ateist-comunista prindea radacini. Ea se impunea nu numai ca o modalitate de a scapa de tortura ci ca o convingere intima. Deveneai exact pe dos decât ceea ce ai fost. Cu toate acestea, noua postura era ca si un "plasture".

Victimele erau îngrozite de teama de a nu gresi descântecul si repetau noua lectie la nesfârsit.

Tinerii - lipsiti de constiinta acumulata într-o viata - "descopereau" universul materialist în care lozinca cea mai obsesiva era ca toata lumea, pamântul întreg sa fie reeducat. Cu cât reeducarea întregii lumi se va face mai repede cu atât va fi mai bine.

Aceasta a fost motivatia grabei unor victime de a-si tortura camarazii neluminati... Pentru a-i face si pe acestia sa ajunga cât mai iute la concluziile la care au ajuns ei.

Se dezvolta egoismul în individ încât nu mai suporta sa ramâna un fost camarad de al sau pe vreo treapta a virtutii.

Faptele celor care au cazut atât de jos erau facute din toata convingerea. S-a ajuns pana acolo încât sa multumeasca lui Turcanu si regimului comunist ca i-au adus in starea de revelatie a adevarului materialist.

Si acest lucru este de necrezut !

La unele victime, noile principii comuniste au prins asemenea radacini încât considerau reeducarea ca ultimul si cel mai înalt scop pe care îl pot avea în viata.

S-a creat senzatia falsa ca, iesind de sub pat, universul este atât de vast ca arunci când scrutezi departarile dintr-un vârf de munte. Libertatea de a te plimba prin camera de la un capat la celalalt parea o calatorie cosmica.

Pierderea credintei în Dumnezeu era ultima faza a reeducarii.

Acolo, la Pitesti, Dumnezeu si-a retras harul Sau gradual. Tânarul a fost lasat sa reziste numai cu propriile puteri, dupa zestrea sufleteasca pe care o acumulase pâna atunci. Aceasta a fost insuficienta. Dupa ce si edificiul credintei în Dumnezeu era darâmat, individul devenea satanizat.

- Ce, Dumnezeu ?! Uite ca totul este materie ! Groaznica a mai putut fi ratacirea în care m-a târât educatia burghezo-iegionara ! Oare, cum de m-am putut însela chiar atât de amarnic ?

Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet- pe domnu Turcanu - ca sa lumineze si sa ne scoata din întuneric l Daca el nu m-arfi torturat n-as fi putut scoate putregaiul din mine si as fi ramas pentru totdeauna în mocirla si întuneric.

Victima - cu creierul spalat - crede de datoria sa, în mod sincer, sa duca mai departe, prin teroare, aceasta lumina, în paralel scot capul toate antonimele virtutilor si omul ajunge sa fie exact opusul a ceea ce a fost. Aceasta dresura se imprimasi sistemelor volitionale,afective, conceptiilor.

Tânarul satanizat devine o masina ca un motor cu explozie care functioneaza de la sine, dupa ce l-ai pornit, pâna la epuizarea combustibilului sau ivirea vreunei defectiuni.

Vârsta. Tineretul nu s-a lasat doborât cu usurinta, cu toate metodele dracesti care i s-au aplicat. Asa se explica numarul mare al mortilor (prin tortura), sinuciderile, mutilarile fizice, dar mai ales cele psihice.

La o presiune mult mai redusa au fost supusi mai târziu batrânii din închisoarea Aiud.

S-a dovedit ca pe masura înaintarii în etate, virtutile devin invers proportionale cu vârsta. Bineînteles ca va trebui sa excludem exceptiile.

Omul în etate mai cedeaza din intransigenta, preferând compromisul, ca-i mai pe masura puterilor lui. Exista o lasitate a vârstei pe care multi au botezat-o impropiu întelepciune sau prudenta.

Graficul rezistentei umane. Trupul este primul care cedeaza. Nu mai poate sa suporte tortura, pe când spiritul înca mai rezista. Rezista pe ruinele trupului pâna când se prabuseste dintr-odata. Asa se explica trecerea dintr-o extrema în alta.

Vechile structuri psihice se mentin, dar cu un continut miselesc.

Cinstea si punctualitatea. Exemplu: înainte de spalarea creierului un tânar promite ca la ora 12 fix va fi în cutare loc si va avea asupra lui obiectul promis la locul dinainte convenit,

Dupa spalarea creierului. Exemplu: Reeducatul promite ca la ora 12 fix  îti va trage o bataie sora cu moartea. Exact la ora 12 iti aplica bataia promisa, fiind cinstit si punctual.

În acest sens practica comunista are vechime... Asa au procedat cu vechile institutii democratice: Scoala, Justitia, Politia, Armata, ba chiar si Biserica. Nu le-au desfiintat, ci le-au satanizat.

Martiriul (enumerare)

1. Mortii prin tortura si sinucigasii. Acestia au fost considerati ca ocrotitii lui Dumnezeu, care i-a ajutat luându-le viata. Din sursele detinutilor, numarul  celor omorâti în torturi la închisoarea Pitesti este de 125 si 2 -3 care au reusit sa se sinucida.

2.  Masa de oameni robotizati, care executau în mod automat ordinele lui Turcanu. În aceasta categorie a intrat marea masa a detinutilor.

3.  Voluntarii, în jur de 20 persoane.  La acestia s-au adaugat indivizi special selectionati dupa dosarul personal, anume pentru a fi compromisi. Au urmat câtiva care din fire erau slabi sau nu aveau o educatie solida si constituiau un mediu prielnic dezvoltarii satanismului.

4.  Cei  care si-au pastrat un  graunte  de constiinta  si  încercau prin delatiune sa supravietuiasca pentru a-si da în vileag în viitor întreaga mârsavie.

5.    Cei care au acceptat de forma toate compromisurile  si  astfel si-au putut pastra un graunte de constiinta.

Lupta de clasa a fost prezenta si în închisoarea Pitesti. Ordinea în care se dozau torturile era urmatoarea:
-  Conducatorii diferitelor grupari etichetate ca fiind legionare.
-  Cei etichtetati ca legionari
-  Restul detinutilor ( care numeric erau foarte putini)
-  Fii de oameni mai înstariti.
-  Tinerii care faceau studii de teologie sau cei care erau fii de teologi.
Spaima, la închisoarea Pitesti a fost atotstapânitoare. Doi ani a durat masacrul luciferic al "Pitestiului", doi ani a durat cosmarul, Aceasta spaima s-a instalat nu numai la nivelul sistemului centrat, ci în fiecare celula a trupului pâna la cea mai neînsemnata. Aveai impresia ca nu capul conduce, ci un centru nervos situat undeva în maduva spinarii. Simteai un fel de dedublare.., O constiinta - parca departata - privea neputincioasa la un robot fara mila si simtire cum loveste si distruge.

Situatia de dupa anihilarea constiintei parea ca o stare normala (desi a fost acceptata fara voie). Victima se simtea vindecata de ceea ce a fost mai înainte în sensul luptatorului activ... Îsi traieste vechea mentalitate protejata de minciuna afisata ca este un om nou.

Totul era numai o parere... Când aparea Turcanu, dând ordinul de atac asupra altor "banditi", toate facultatile mentale se inhibau manifestându-se doar robotul care executa mecanic toate dispozitiile primite.

Iata, asadar, calea prin care victima a devenit în timp: dedublata, multiduplicitara:

Una gândea in suflet, alta vorbea aparent.                                       

Una simtea în suflet si alta facea aparent.

Dar când aparea stimulul, spaima le inhiba pe toate ramânând doar robotul.

Imprimarea tacerii si pastrarea secretului. A fist strict interzis sa se vorbeasca despre ce s-a petrecut în închisoarea Pitesti. Nici chiar persoanele care au suportat supliciul nu aveau voie sa vorbeasca intre ele despre cele întâmplate. Pâna si cei care au fost torturati în aceeasi camera unul în fata celuilalt... si acestia au fost obligati sa taca.

Încet - încet, prin nerepetarea nici macar în gând a vechilor principii si a grozaviilor îndurate se producea uitarea fortata.

S-a dovedit însa, ca "vidarea" totala n-a fost posibila. Firile tari, imediat ce au scapat din acel mediu, au deconspirat toata mârsavia. Încet - încet au urmat si altii dupa cum reuseau sa-si refaca puterile pierdute.

Chiar si astazi, dupa revolutia din decembrie 1989, înca mai sunt victime ale Pitestiului care nu îndraznesc nici macar sa se înscrie în evidentele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. Mai sunt si acum victime care refuza sa vorbeasca despre grozaviile suportate.

sursa: http://www.procesulcomunismului.com