Zilele trec! Se merge mereu înainte pe drumul abrutizarii noastre.

Primim ordinul sa tinem mâinile numai în buzunarele pantalonilor. Imediat începe bataia generala, mai brutala ca înainte. Ne mai putându-ne sprijini în mâini, suntem aruncati de pe prici pe ciment si trecuti apoi prin loviturile de picioare.

Astazi am primit bâte peste fluierele picioarelor. Durerea îmi da tremuraturi în tot corpul; as vrea sa ma masez, dar mâinile nu pot fi scoase din buzunare.
Dupa vreo jumatate de ora, lasati în pace si trecuti la locurile noastre, primim ordinul sa tinem mâinile în sus, drept în sus, perfect întinse.

Cum sa descriu acest nou supliciu! Dupa un timp, încep durerile la umeri, la coate, pâna în vârful degetelor. Mai târziu, tremur din tot corpul. Când mâinile mi-au amortit, si-au cazut, am fost luat de bataie

Mâncam ciorba de prânz tot ca animalele, cu urlete de durerea buzelor fripte, cu fata împinsa în gamela de lovituri scurte de picior.
Dupa masa suntem aceleasi stane de piatra, mereu cu mâinile în buzunar, pâna la împartirea ciorbei de seara. Ramânem apoi într'o asteptare nesfârsit de lunga, pâna când Turcanu da ordin ca putem sa ne culcam.

Lungit, cu mâinile afara din patura, cu ochii închi­si, scufundat într'o lume a visarii - ma simt atât de liber când am dreptul sa ma culc - îmi cântaresc puterile sa ma suport pe mine însumi; numai asa, poti îndura mult, uimitor de mult....

A doua zi de dimineata, fac un efort sa-mi dezmortesc mâinile si picioarele.
Târât de batausi de pe prici, ma încalt sub o ploaie de lovituri de bâta si curele si-mi iau apoi locul, la marginea priciului.
Iesim la WC în mare graba, dupa care sorbim ceaiul, mai mult cald decât fierbinte.

Camera 4 Spital e plina de o dulce lumina a soarelui de dimineata. Deodata o raza îmi cade pe ochii obositi si prin fereastra deschisa îmi apare printre gratii soarele plin, majestos, contemplându-ma de pe un cer albastru, fara pic de nori. Ramân asa, în bataia acestei raze care, ca si cum mi-ar întelege chinul, patrunde pâna la mine sa-mi ia suferinta. îmi sopteste parca în ureche, ca nu trebuie sa disper si ca e aici la mine, tocmai, sa-mi usureze gândurile încâlcite

Sunt trezit din melancolie de vocea taioasa a lui Turcanu:
- Astazi o sa mergem la baie, unde va veti putea spala si o camasa si o pereche de izmene. Inainte însa, o sa fiti barbieriti.
Iata în fine si o veste buna! Ultima baie am facut-o în august, la Jilava.

Turcanu iese din camera si se întoarce dupa câteva minute cu o cutie cu masini de barbierit, lame de ras, pamatufuri si sapunuri.

Numeste câtiva dintre noi, care sa faca pe barbierii. Eu cad la Ahmed, turcul, care cu vreo zece zile în urma fusese plimbat în palme de la un colt la altul al camerei. Ahmed începe cu sapunitul unuia, la vreun metru în dreapta mea. Operatia e de scurta durata - o jumata­te de minut. Da apoi sa traga cu masina, dar totul e în zadar: lama nu prinde nimic. Apasa ceva mai tare si reuseste sa ia ceva, nu fara strâmbaturi de durere ale celui barbierit.

Batausii urmaresc îndeaproape treaba. Fiindca unul a scos un usor tipat de durere, primeste lovituri de picior si bâte pe spinare.

Imi vine si mie rândul. Ahmed trage, pentru început, în raspar. Scot un au, din gura schimonosita.
Aude Turcanu:
- De ce te vaiti, ma?
- Am avut o usoara durere, zic eu, pentru a-mi usura "vina".
- Pai, daca a fost usoara, de ce zbieri, îmi raspunde încruntat.
- Poate a tras prea tare, ma explic.
- Auzi, ba turcule ca nu sti sa barbieresti, conchide Turcanu cu ironie.
- Ba stiu, domnule, raspunde Ahmed.
- Ia, da-i câteva palme, îi ordona Turcanu - aratând cu degetul spre mine, ca sa nu mai minta.
Ahmed îmi sterge a palmuta, peste fata sapunita. Turcanu zbiara:
- Unde ai învatat tu sa dai palme din astea? Ia cârpeste-l cum trebuie, turcule.

Ahmed, care a început sa tremure usor de frica, sa nu fie el luat în primire, se da un pas înapoi si se arunca, cu palma cu tot, în obrazul meu. Cum sunt cu mâinile în buzunar, cad gramada pe ciment, de unde sunt luat în primire de picioarele câtorva batausi.

Trecut la loc, sunt barbierit, într'un procent de cincizeci la suta. Mai mult nu s'a putut face.
Sunt multumit asa cum a iesit, fiindca la celalalt capat al camerei, câtiva au mâncat bataie serioasa.
Rasul fiind terminat, Turcanu aduce o cutie plina cu sapuniri. Sunt aceleasi cuburi de culoare cafenie, cum am primit si la Jilava, care nu fac de loc clabuci. Primim fiecare câte unul. Ni se spune sa luam câte un prosop, a camasa si o pereche de izmene.

Ne încolonam, în rând câte unul, în cap fiind Turcanu, urmat de Steiner, Puscasu si Gherman. Ceilalti batausi sunt bagati printre noi. Eu sunt spre coada rân­dului. Baia, stiu ca e la subsol, asa ca sunt multumit ca pot face putina miscare.

Gardianul deschide usa; e acelasi tânar, cu o fata plina, vesela. îl vad cum îsi arunca repede privirea peste noi, ca si cum ar vrea sa cuprinda dintr'odata toate fetele schingiuitilor. Face un efort lipsit de abilitate, sa para strain de ce se întâmpla în camera. Jocul e inutil fiindca de aici au fost scoase doua cadavre, în timp de 20 zile....

Iata-ma deci gata sa ies la baie. Sunt nerabdator sa ajung mai repede la usa. îmi si imaginez cum pun stapânire pe dusul fierbinte, care sa ma libereze de mâncarimea pielei. înaintez câtiva pasi... dar sortii de izbânda nu vor sa vina. Brusc, vocea lui Turcanu se dezlantuie din capul culoarului, de lânga scari:
- Înapoi, bestiilor, înapoi, în pas alergator.

Totul îmi e ca un dus rece. Nauc, nu pricep nimic.
Pe usa dau gramada cei cincisprezece - douazeci, care apucasera sa iasa pe culoar.
Sunt izbit de Dinu Georgescu, care-mi spune repede printre dinti:
- Gica Serbanescu s-a aruncat prin golul dintre scari. L-am vazut cum a sarit, apoi i-am auzit trupul rabufnind pe cimentul de la parter. Dinu Georgescu e transfigurat. Fusese prieten cu cel ce si-a pus capat zilelor. Se îndreapta spre locul lui, cu ochi holbati de groaza.

Mi-e frica! Am impresia ca în fata mea se desface un gol care se pierde într-un nesfârsit întuneric. Cel care s-a sinucis, înalt, subtire, cu o fata mai mult feminina, a pus capat demascarilor.

Asa a disparut, într-o moarte uluitoare, cruda, studentul la Facultatea de Medicina din Bucuresti, Gheorghe Serbanescu...
 
sursa: http://www.procesulcomunismului.com