Terorismul din închisorile Pitesti; Gherla; Canal Tg. Ocna - Atacul brutalitatii asupra constiintei

Înainte de a face analiza celor petrecute în închisorile Pitesti, Gherla, Canal, Tg. Ocna, tin sa fac urmatoarele precizari:
Sunt unul dintre cei 3 sau 4 supravietuitori care trecând prin „Demascari" si asa zisa „Reeducare" poate aduce precizari si în ceea ce priveste ultima înscenare a securitatii, din 1957, cu care s-a încheiat acest lung sir de crime, printr-un asa-zis proces al „autorilor morali" ai „reeducarii". De asemenea pentru o mai clara întelegere a dimensiunii actiunilor din închisorile amintite, am tratat aceasta problema în modul cum a fost abordat comunismul în volumele „HOLOCAUSTUL ROSU" (1992 si 1998) ale dlui Dr. Florin Martescu.

Analiza celor petrecute în închisorile Pitesti, Gherla, Canal, Tg. Ocna, Târgsor în perioada 1949-1952 nu poate fi desprinsa de tot ceea ce s-a petrecut în rasaritul Europei din 1917 în Rusia si din 1944 în statele „predate" U.R.S.S.-ului.

Pentru a putea prezenta si întelege factorii care au stat la baza acestor „actiuni" este necesar a puncta cu câteva citate caracteristica fundamentala a teoriei si practicii marxist-leniniste si anume: violenta si teroarea mergând pâna la criminalitatea organizata la nivel de stat Lenin: „voi ne-ati provocat în octombrie la lupta; la aceasta provocare noi va raspundem cu teroare cu o întreita teroare; iar daca va fi nevoie vom recurge la o si mai ampla teroare" (V. I. Lenin GESA MONELTE WERKE - traducerea în limba germana editia a 4-a 1952 voi. XXXII p. 193).

ILIA EHREN BURG scria în foaia sa volanta intitulata „Ucide" (101): „Nemtii nu sunt oameni. Noi nu vom vorbi, noi vom omora! Ucide pe nemtii Nu te sfii, UCIDE!"

Generalul ceh INGR: „Când va veni ziua noastra, întreaga natiune va urmari strigatul de razboi al husitilor: Loveste-i, ucide-i, nu lasa pe nimeni în viata" (13 nov. 1944 B.B.C.).

Citatele pot fi enorm de multe si toate converg catre aceleasi actiuni de teroare. Vom mai reveni pe parcursul expunerii.

Rasaritul a fost incontestabil „ teatrul unui experiment" iar Pitestiul un segment al acestuia. El a fost un „Laborator", ale carui rezultate si metode trebuiau extinse în toate închisorile, apoi în întreaga tara. Dar în acelasi timp Pitestiul a reprezentat si un „Fenomen". El a cuprins la cele doua extremitati ale sale, rezultatul efectului maxim la care se poate ajunge prin exercitarea unei terori permanente si îndelungate, fizice si psihice în acelasi timp, dupa un minutios si „stiintific" program. La un capat s-a produs o dezumanizare totala printr-o degradare psihica, morala si fizica a elementului asupra caruia s-a actionat, iar la celalalt capat rezultatul torturii a fost martirajul. Sfinti si mucenici pe de o parte, monstrii pe de alta. Între cele doua extreme s-au manifestat toate posibilitatile de comportament uman în fata terorii si torturii maxime si continui. Acolo s-a experimentat acel principiu materialist: „cumulari lente cantitative, duc la salturi brusce calitative". Rezistenta umana acumulând cantitati uriase de tortura poate ajunge într-un moment dat la o clipa când cel torturat cedeaza psihic, moral si fizic transformându-se din victima în calau - cum se cerea de cel care îl tortura. Astfel s-au putut produce mutatii psihice asemanatoare schimbarii starii de agregare a materiei, când un metal sau un lichid se transforma în licihd sau gaz din momentul în care atinge punctul critic. Oameni care în conditii normale de existenta au dat dovada de acte cu adevarat eroice, acum, supusi torturilor si presiunilor psihice permanente, timp de luni de zile sau ani, s-au transformat în „neoameni". Unii din „fericire" putini daca aceasta se poate numi asa - nu si-au mai putut reveni niciodata, parasind aceasta viata tot în conditii tragice „oferite" de cei care îi folosise. Ma refer la cei care în „cazimca" de la Jilava, unde ziditi de vii în celule construite special de criminalul regim si-au aflat sfârsitul din aceasta lume, ramânând în judecata „celui de sus", dupa ce fusesera folositi ca martori falsi. Dar si la cei care în urma torturilor de la Pitesti nu au rezistat, o parte din ei dar nu cei mai vinovati sau mai exact nu singurii vinovati - fiind preluati de securitate în anchete dupa 1952 si care au clacat.Acestora securitatea le aplica un diabolic si criminal regim de tortura, determinându-i sa afirme ca atrocitatile comise în închisori s-au facut din „ordin legionar". Apoi îi trimite în fata plutonului de executie.

Citez în sprijinul celor mai sus afirmate câteva fraze din „Procesul verbal de Interogatoriu" luat detinutului Juberian Constantin la data de 28 ianuarie 1954.

ÎNTREBARI: „Ai fost fortat de cineva sa te sinucizi? - Prin faptul ca nu ti se pun în sarcina fapte ce nu-ti apartin cât si prin faptul ca nu ai fost întrebat decât despre faptele criminale pe care le-ai savârsit, dovedeste ca încercarea de a te sinucide ai facut-o tocmai în scopul de a nu raspunde cinstit în fata organelor de ancheta si a ascunde atât faptele tale cât si pe ale altora de aceeasi categorie cu tine! Asa a fost treaba?"

RASPUNS: „Prin încercarea mea de a ma sinucide nu am cautat sa ascund faptele mele si nici pe ale altor elemente împreuna cu care am activat, ci aceasta încercare de sinucidere am facut-o pentru a termina cu viata."

Câta tortura fizica si psihica s-a putut acumula de-a lungul anchetelor în fiinta si constiinta acestui om ca sa încerce sa-si puna capat zilelor?!

Continuând analiza celor petrecute în închisorile amintite, apelând la aparatul de teroare cel mai sângeros din istoria lumii, se pun întrebarile firesti valabile atât pentru „Experimentul" comunist cât si pentru „Laboratorul" sau Pitesti si anume:

- Cine a conceput satanicul „experiment"?

- Cine au fost autorii proiectului?

- Cine au fost executantii?

- Cine au fost sprijinitorii din umbra?

- Cine au fost colaboratorii?

- Care a fost scopul organizarii unui asemenea „experiment"?

Pentru a putea raspunde la primele doua întrebari începem prin a face câteva precizari.

Sistemul comunist ultracentralizat nu permitea initiative personale, totul desfasurându-se într-o perfecta respectare a erarhiei, si a unei discipline oarbe: nimeni nu executa nimic fara ordin, iar dupa executare urmeaza raportarea în amanuntime asupra aducerii la îndeplinire a acestuia.

Dupa 1945 tara noastra s-a „bucurat" de o dubla guvernare, care în esenta era de fapt una singura. Guvernul si conducatorii marilor institutii centrale, în calitate de simpli executanti, pe de o parte si consilierii sovietici care îi dublau la toate nivelele pe de alta parte. Acestia din urma transmiteau directivele primite de la Moscova si vegheau la strica lor executie.

Vârful piramidei organizatorice era constituit de „ Comitetul Central PCR" sau „PMR si organul sau represiv, securitatea, aceasta având însa „privilegiul" de a le controla si pe primele.

Ambele organisme se aflau desigur sub directul control sovietic.

În felul acesta stiind structura organismelor statale la acea ora, raspunsul firesc la cele doua întrebari initiale „Cine a conceput satanicul experiment? " si „ Cine au fost autorii proiectului ? " este: „ Comitetul Central al P. C.R. " sau „PMR " respectiv „ Biroul sau politic" si în acelasi timp securitatea, iar peste ambele Consilierii Sovietici cu experienta lor de 30 de ani (\ 917-1947) deloc neglijabila.

Din documentele aparute în ultima vreme, inclusiv monumentala lucrare „Holocaustul Rosu" autor dr. Florin Matrescu", reiese clar experimentarea în spitalele de psihiatrie din Rusia a procedeelor de alienare psihica si „spalarea creierelor" pentru opozantii comunismului.

În continuare voi cita din „manualul de instructiuni privind razboiul psihopolitic", „Spalarea Creierului", „Complotul Psihopolitic al Comunismului". Volumul a aparut sub redactarea scriitorului PAN IZVERNA, a traducerii din americana a doamnei MIOARA IZVERNA si prefatarea d-lui SERGIU GROSSU. Cartea editata de JOHN KEATS alias KENNETS GOFF fost membru al Partidului Comunist din America în perioada 1936-1939 contine cuvântul adresat de BERIA în 1936 studentilor americani de la Universitatea Lenin. „Menirea Psihopoliticii este, în prima etapa, aceea de a organiza supunerea si de a orienta scopurile pe care acestia trebuie sa le urmareasca si, apoi, aceea de a mentine starea de supunere prin anihilarea actiunilor persoanelor si personalitatilor care ar putea sa îndrepte grupul spre nesupunere".

Dupa enuntarea rolului Psihopoliticii, le spune tinerilor: „în cazul când în grupurile de tineri exista lideri puternici, agentul psihopolitic poate sa actioneze în mai multe feluri, folosindu-se de ei sau îndepartându-i. Daca liderul vizat, baiat sau fata, urmeaza sa fie folosit, caracterul sau trebuie schimbat cu grija, îndreptându-1 spre cai criminale, dupa care urmeaza sa fie tinut sub control prin santaj sau prina alte mijloace". Metoda cum se va vedea mai departe a fost aplicata de administratia închisorii Pitesti, începând cu vara anului 1949.

Citez mai departe.

„De exemplu un soldat cazut prizonier poate fi maltratat, înjosit si umilit pâna e adus într-o asemenea stare încât chiar si cel mai neînsemnat gest al celor ce l-au chinuit îl va face sa tremure de frica. El se va supune fara crâcnire sau îsi va schimba simtamintele si credintele la prima vorba poruncitoare a asupritorilor sai. Daca este degradat pâna la limita necesara prizonierul poate fi facut sa-si ucida chiar si compatriotii aflati în acelasi lagar cu el. Apreciez ca acest paragraf nu necesita comentarii.

„Omul - se spune mai departe - nu trebuie sa mai creada despre sine sau despre cei din jurul sau ca ar fi apti de «rezistenta spirituala» sau de sentimente nobile." De aceea se spune în continuare:

"Religia trebuie sa fie socotita demodata, prin îndoctrinare psihopolitica demonstrându-se ca nu exista suflet si ca Omul e un animal. Mincinoasele mecanisme ale Crestinismului l-au facut pe om sa savârseasca, fara nici un rost, tot felul de acte de bravura spunând oamenilor ca exista o viata de apoi, teama lor de urmarile pe care le-ar putea avea actele de curaj, faptuite de ei în timpul vietii, a scazut mult. Daca vrem ca poporul sa asculte de ordinele noastre fara sa crâcneasca, aceasta teama trebuie mult marita. Asadar, credinta în Biserica trebuie sa dispara si puterea Bisericii trebuie anihilata pas cu pas.

În programul sau de degradare a Omului, agentul psihopolitic trebuie sa se ocupe de fiecare familie profund religioasa si sa-i provoace unuia dintre membrii ei o stare de nevroza sau de nebunie, dupa care sa sustina ca aceasta nevroza sau psihoza este rezultatul credintei religioase a celui bolnav. Religia trebuie sa devina sinonima cu nevroza sau psihoza. Oamenii profund credinciosi vor fi considerati din ce în ce mai putin responsabili de propria lor sanatate mentala si vor fi trecuti, din ce în ce mai mult în grija agentilor psihopolitici".

Voi încheia citatele cu cel de la pagina 84.

"Populatia trebuie convinsa, prin diferite metode ca bolile mentale pot fi tratate numai prin soc electric, tortura, lipsuri de toate felurile, umilire, discreditare, violenta, mutilare, ucidere si administrarea pedepsei sub toate formele ei".

O daca conceput si cunoscut programul diabolicului experiment urmeaza sa trecem la faza urmatoare si anume punerea lui în aplicare.

CINE AU FOST EXECUTANTII?

Acestia au fost în ordine erarhica: Conducerile MINISTERULUI DE INTERNE, A SECURITATII a DIRECTIEI PENITENCIARELOR precum si a administratiei PENITENCIARELOR implicate.

Este arhicunoscut faptul ca pâna la ministrul Marin Jianu din Ministerul de Interne, la generalul NICOLSKI, coloneii CZELLER, SEPEANU, DULGHERU (Dullberger), CONSTANTINESCU - inspector - NEMES ALBON, toti acestia s-au facut vinovati de conducerea si executarea criminalului „Experiment". Ultimul citat mai des col. ALBON felicita la canal pe cei care l-au torturat pe doctorul SIMIONESCU împuscat între „sârme". Doamne! Aceasta seamana cu felicitarea minerilor" dupa devastarea Capitalei în 13-15 iunie 1990.

O întreaga pleiada de conducatori ai Securitatii si ministerului de Interne nu numai ca nu au fost straini de actiunile ce se desfasurau la Pitesti, Gherla, Canal, Tg. Ocna, Târgsor, dar au fost executantii directi ai ordinelor superioare, supervizând aducerea lor la îndeplinire. Mutarile detinutilor de la un penitenciar la altul, s-au facut dirijat, organizat, si în perfecta cunostinta.

Acestia ajunsi de la Pitesti la noile pe penitenciare, erau preluati de conducerile administrative si politice care le amenajau apoi camere speciale pentru actiunea de „Demascare - Reeducare". Mutarile de la o celula, sau camera, la alta, cum era si firesc, le facea conducerea închisorii în functie de „stadiul" în care se afla detinutul în cadrul „Experimentului".

La Pitesti, actiunea s-a început cu concursul si în prezenta directorului închisorii Dumitrescu ALEXANDRU si a gardienilor: MÂNDRUTA, LAZAROIU, GEORGESCU, DINA, NISTOR. Oficiantul sanitar CIOLTAN ridica pe detinutul NITA omorât în batai ca si pe ceilalti asasinati sau sinucisi. Doctorul penitenciaruui, Ionescu, elibereaza certificate de deces false, iar ofiterul politic MARINA supravegheaza si coordoneaza împreuna cu directorul DUMITRESCU ALEXANDRU întreaga actiune.

La Gherla tortureaza în batai gardienii: VASCANU, NICHI DANICA, LAZAR SIMION, GABOR TIBERIU. Doctorul penitenciarului, BARBOSU, face acelasi oficiu ca la Pitesti, eliberând certificate false, iar ofiteri politici AVADANEI si SUCEGAN conduc si urmaresc întreaga desfasurare a „Demascarilor".

Toti ofiterii politici au pus la dispozitie în celule, hârtie si creioane - care de fapt erau total interzise de regulamentul închisorilor-în scopul obtinerii de informatii despre persoanele nedeclarate în timpul anchetelor de la securitate. Tot ei au urmarit mersul si evolutia torturilor, dirijând mutarea detinutilor dintr-o celula în alta. Mentinând permanenta legatura cu forurile superioare ofiterii politici în momentul primirii dispozitiilor din partea acestora de mutarea detinutilor de la un penitenciar la altul, selectau pe cei care urma sa fie transferati. O data ajunsi la noile penitenciare, ofiterii politici îi preluau pe cei „reeducati" oferindu-le camere speciale unde aveau loc torturile.

Elementele succint prezentate pâna în prezent, ne duc clar la concluzia categorica ca „Experimentul" „Demascare-Reeducare" a apartinut în exclusivitate aparatului politic si administrativ al Statului sprijinit de consilierii sovietici care îi dirijau, îndrumau si supravegheau.

sursa: http://www.procesulcomunismului.com