Infiintarea Centrului de Cultura "Bratianu" si rolul sau in pastrarea si perpetuarea mostenirii si traditiei celebrei familii de oameni politici, de stat si de cultura pe calea progresului nostru material si spiritual, a insemnat un moment de referinta in configurarea unor institutii menite sa contribuie la cunoasterea si valorificarea vietii si operei inaintasilor care au contribuit la progresul Romaniei in planul civilizatiei proprii si implicit a celei europene.
Odata cu rasturnarea regimului totalitar comunist in urma evenimentelor din decembrie 1989 si revenirea Romaniei la un regim democratic intemeiat pe separarea puterilor in stat, prin adoptarea unei Constitutii care sa garanteze drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, s-au produs schimbari si mutatii radicale si in domeniul culturii. Dintre bunurile importante ale patrimoniului cultural national care si-a redobandit statutul de proprietate a familiei Bratianu s-a inscris si casa de la Florica, drepturile legitime ale mostenitorilor, uzurpate de regimul comunist, fiind recunoscute de statul roman in noul si legitimul cadru democratic al Romaniei de astazi.

Schimbarile si evolutiile care s-au produs in statutul juridic al Casei Bratienilor de la Florica au cunoscut un parcurs reglementat de legislatia in vigoare. Astfel, potrivit HG a Romaniei din 28 octombrie 1992 cu privire la functionarea si organizarea Ministerului Culturii, de prevederile Legii numarul 10 din 1991 referitoare la finantele publice precum si la Ordinul Ministerului Culturii numarul 40, din 1 februarie 1993, a fost emis Ordinul 518 din 5 aprilie 1993 care cuprinde opt articole ce definesc locul si rolul Centrului de Cultura "Bratianu".

Potrivit articolului 1 din documentul mentionat mai sus, Centrul de Cultura "Bratianu" este o institutie publica cu personalitate juridica. Cheltuielile de functionare si investitiile care le reclama functionarea acesteia se finanteaza din venituri extrabugetare si subventii provenind de la bugetul statului. La articolul 2, este indicat sediul Centrului: Vila Florica, orasul stefanesti, judetul Arges. in continuare, in conformitate cu prevederile articolului 3: "Obiectivul de activitate al Centrului de Cultura "Bratianu il constituie realizarea unui program cultural care vizeaza integrarea in circuitul cultural al monumentului istoric, cunoasterea contributiei familiei Bratianu la dezvoltarea spiritualitatii romanesti, conservarea, restaurarea si valorificarea patrimoniului sau din administrare". Articolul 4 stabileste un numar de 8 activitati, atributii ale institutiei cu caracter cultural, tehnic, economic, organizatoric, protectia mediului inconjurator, masuri de securitate a patrimoniului mobil si imobil administrat, activitati de autofinantare, elaborarea unor proiecte bugetare de venituri si cheltuieli proprii, propunerea unor programe anuale minimale pentru activitatile autofinantate din bugetul statului. Articolele 5,6,7si 8, se refera la structura organizatorica si la numarul de posturi, la numirea conducerii si la masurile care revin mai multor institutii din subordinea Ministerului Culturii pentru aducerea la indeplinire a Ordinului amintit.

Consiliul Judetean Arges si Centrul de Cultura "Bratianu" au elaborat un regulament cadru de organizare si functionare a Centrului care cuprinde 7 capitole: Dispozitii generale (cap.1), Scopul si obiectul de activitate (cap.2), Patrimoniul (cap.3), Personalul si conducerea (cap.4), Bugetul de venituri si cheltuieli (cap.5), Atributiile si compartimentele din cadrul Centrului de Cultura "Bratianu" (cap.6), Program de functionare si audiente (cap 7). La sfarsit sunt prevazute dispozitii finale din cele 27 de articole care alcatuiesc cuprinsul capitolelor enumerate. Evidentierea unor aspecte definitorii pentru activitatile Centrului de Cultura "Bratianu" se regasesc in articolul 4, aliniatul 1: "Centrul initiaza si desfasoara proiecte si programe culturale in domeniul educatiei permanente si culturii traditionale". in continuare se enumera sapte activitati care privesc proiecte si programe cu caracter cultural. Se disting in aceasta paleta diversa de activitati: proiecte cu caracter util in domeniul educatiei permanente, conservarea si transmiterea acelor valori morale, artistice, tehnice ale comunitatii din zona in care aceasta isi desfasoara activitatile curente, precum si ale valorificarii patrimoniului cultural de insemnatate nationala si universala. Totodata, se are in vedere pastrarea si cutivarea specificului din aceste zone si locuri, preocuparea pentru revitalizarea si promovarea acelor meserii si indeletniciri traditionale cu specific zonal in perimetrul in care functioneaza Centrul si sustinerea de catre acesta a persoanelor care le practica si contribuie la o cultivare a valorilor si creatiei populare contemporane autentice precum si a artei interpretative cu caracter neprofesionist in genurile existente: muzical, coregrafic, teatrul si altele, o dezvoltare a schimburilor culturale pe pe planurile judetean, national si international.

Cu privire la principalele atributii ale Centrului acestea privesc activitati care au menirea sa contribuie la educatia stiintifica si artistica a publicului prin programe specifice: un sprijin acordat tinerilor cercetatori si artisti valorosi care pot sa se afirme, elaborarea si editarea unor studii, publicatii si materiale documentare, efectuarea unor colaborari cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cu fundatii, universitati din tara si de peste hotare in scopul de a se cunoaste si a se afirma valorile culturii si civilizatiei romanesti. Patrimoniul institutiei va fi imbogatit prin donatii si achizitii: se vor organiza tabere si expozitii de arta si alte forme de exprimare cultural-artistica. Vor fi acreditate formatiile si ansamblurile artistice profesioniste. Problemele patrimoniale ale Centrului au in vedere printre altele imbogatirea si completarea zestrei de valori prin achizitii, donatii sau pe alte cai legale.

La Florica au venit si au participat la manifestarile organizate de Centru in diferiti ani si membri ai familiei Bratianu anume D-na Ioana G. Bratianu, fiica marelui istoric Gheorghe I. Bratianu decedata in aprilie 2009 si inhumata in biserica mausoleu "Sf. Ioan Botezatorul", nora lui Dinu Bratianu, D-na Eleonora Bratianu din a carei initiativa a fost infiintat si functioneaza la Florica un schit de maici care se indeletniceste cu activitati productive.

Conacul Bratianu de la Florica

Numele Bratienilor provine de la un "Bratiian din Bratiani", localitate situata langa Bradet, vechiul leagan al Bratienilor, amintit intr-un document din 29 iulie 1508. Acest document a fost dat in Bucuresti de domnul tarii Romanesti, Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.
Prin acest document se intarea lui Neagoe si fiilor sai, anume Bratianu si Neag, jumatate din satul Bratianii de langa Bradet. Ei sunt stramosii directi ai Bratienilor de mai tarziu.
"Bratian din Bratiani" este amintit din nou intr-un document din 18 aprilie 1535. intrucat abia din primele decenii ale secolului al XVII-lea, domnii tarilor Romane, boierii dar si oamenii de rand poarta nume de familie, Bratienii din secolele precedente se disting de altii prin numele localitatii in care detineau posesiuni, anume Bratienii de Sus si Bratienii de Jos, care s-au unit cu Galesul, alcatuind mai intai comuna Bratieni-Galesul, apoi Bradulet, situate pe Valea Valsanului, la 42 de km distanta de Pitesti.
Evolutia pe scara sociala s-a produs si prin casatorii cu femei provenind din familii de boieri mari. Astfel, Constantin (Dinca) Bratianu a detinut functiile de stolnic si mare clucer in timpul domnitorului Alexandru al II- lea Ghica. in urma casatoriei cu Anastasia Tigveanu a avut sapte copii intre care: Dumitru (1817- 1892) si Ion (1821- 1891).
Situat in orasul stefanesti, judetul Arges, conacul familiei Bratianu, numit ca si satul in care se care se afla, Florica, in amintirea primei fiice a lui Ion C. Bratianu, este unul din cele mai frumoase domenii boieresti din Romania, pastrat foarte bine pana in zilele noastre (cu exceptia obiectelor, mobilelor si a cartilor din interior, risipite aiurea in anii regimului comunist).
Este conacul in care s-a nascut si a trait cea mai importanta familie de oameni politici romani, o adevarata dinastie civila care a dat tarii nu mai putin de trei prim-ministri, dintre care primii doi - Ion si Ionel Bratianu - au avut un rol covarsitor in realizarea Romaniei moderne, de numele primului legandu-se razboiul Independentei, cel de-al doilea realizand - tot in urma unui razboi - Unirea din 1918 si reformele ce au stat la baza democratiei interbelice.

Un domeniu complet

Domeniul Florica - format din conac, ferma, capela, crama, gara si chiar un observator astronomic, toate amplasate in mijlocul unui vast parc, inconjurat de podgoriile de la stefanesti- este opera primilor doi Bratieni, Ion si Ionel, tata si fiu, care - fiind pasionati constructori, in special ultimul - au transformat o cocheta casa de administratie a mosiei intr-o somptuoasa resedinta boiereasca, in care s-au luat importante decizii privind istoria noastra.
Locuinta este atestata documentar in 1829 si era compusa din patru incaperi vechi dintre care: camera boierului, a celui ce se ocupa de vie si camera turceasca cu linul pentru scurgerea vinului in pivnita. Se spune ca ar fi apartinut lui Constantin Brancoveanu, "care stia unde pune banul". Acesta a cumparat mosii pe dealurile de la Valea mare si aici se adaposteau toamna cand veneau la sarbatoarea culesului viilor. in jurul anului 1800 s-a construit si pivnita de vinuri, boltita, cu arce dublouri. Deasupra ei existau holul si cele patru odai.
Prima casa de la Florica a fost construita de Ion C. Bratianu in 1858, pe partea de mosie ce i-a revenit dupa succesiunea tatalui sau. Initial, Bratianu optase pentru mosia Tigveni, unde isi petrecuse copilaria, dar - la cererea fratelui sau mai mare, Teodor - a primit al treilea lot de mosii, ce cuprindea Florica, Malureni, Galesul - Bratieni, Leresti si Simburesti. Casa de la Tigveni, "mare si frumoasa, cu pridvor, ziduri groase, si un subteran raspunzand din iatac in padurea seculara", se pastreaza si astazi.
Ion C. Bratianu (1821 - 1891) a vandut o parte din celelalte mosii, dar a cumparat langa Florica via Floreasca, vie care il va preocupa pana la moarte, ingrijind-o si exploatand-o dupa cele mai moderne retete. A fost multumit de optiunea sa pentru Florica, in detrimentul Tigvenilor care ii evocau copilaria. "Ce m-as fi facut eu fara Florica? Aici mi-am gasit totdeauna sanatatea si puterea trupeasca si sufleteasca", marturisea Ion Bratianu in 1887.
Construirea casei de la Florica a inceput in anul 1858, dupa ce Ion C. Bratianu s-a casatorit cu Pia Plesoianu, noua familie stabilindu-si caminul la tara. Dintr-o casa cu patru camere si o pivnita pentru vin, batranul Bratianu a construit un conac cu o frumoasa terasa deschisa la nivelul parterului. Se pare ca peste demisol si parterul vechii cladiri, proprietarul a adaugat si un etaj cu cateva incaperi. "Era unul din visurile lui cele mai fericite sa aiba o casuta pe acel deal, admirabil impodobit cu pomii cei mai buni ce se gaseau in tara".
Ionel Bratianu isi amintea: "Parintii nostri - chiar de la casatorie isi facusera din Florica asezamantul lor casnic. Datoriile politice ii obligau in diferite imprejurari sa se mute la Bucuresti. Doisprezece ani de minister si cursurile superioare ale liceului obigasera pe parintii nostri si pe copii sa-si petreaca in Capitala cea mai mare parte a anului. Totusi, pentru unii, ca si pentru altii, Florica era vatra si cuibul adevarat. Aceasta o simteam intr-atata, incat fata de copiii nascuti la Bucuresti ramanea avantaj celor ce se nascusera la Florica si care aveau astfel o legatura mai mult cu dansa. Tatal meu, retragandu-se de la guvern, la inceputul anului 1869 ne instalaram la Florica, de unde in curs de sapte ani rareori si numai cate unul din copii vene pentru cateva zile la Bucuresti".

Ionel Bratianu si pasiunea de a construi

Cat timp a trait "Vizirul" (Ion C. Bratianu) casa a mentinut acel stil sobru, impus de gusturile sale simple. Cu greu, spre sfarsitul vietii, a fost convins de fiul sau Ionel, inginer impatimit de constructii, de necesitatea renovarii casei. Asa cum arata azi, intregul ansamblu de la Florica este rodul pasiunii de a construi a lui Ionel Bratianu "care a rasturnat aproape tot ce a ramas de la tatal sau si care dintr-o casuta langa vie a facut o instalatie confortabila cu parc, ferma si chiar cu un observator astronomic". Stilul casei este neoromanesc, impletind frumos modernul cu traditionalul. Ionel Bratianu avea sa raspunda unei interpelari in Parlament la 8 februarie 1909, astfel: "S-a schimbat casa de cum mi-a lasat-o tatal meu, dupa cum si-a schimbat tatal meu casa de cum i-o lasase mosul meu. Mosul meu a lasat o casa cu o pivnita si patru camere. Tatal meu a mai adaugat opt camere. La randul meu am mai adaugat si eu si sper ca si generatiile viitoare, pentru dragostea ce o au pentru Florica, vor mai adauga si ele ceva... Ceea ce am facut la Florica as vrea sa facem si in statul roman".
Amenajarile si constructiile pe care Ionel Bratianu (1864-1927) le-a facut la Florica au durat din 1889 pana in 1925. inca de cand se afla la studii la Paris in 1885, scria familiei: "M-apuc serios de arhitectura, va voiu face eu terasa de la vie. in privinta fundatiilor cred ca nu cu greu as nimeri mai bine". in aprilie 1889, el a intocmit planul transformarii etajului casei, prevazand realizarea unei "Sali de scrima, biliard, bal si multe alte comedii", flancata pe stanga de salita, cabinet, odaie de toaleta, odaie pentru Tata, odaie de culcare si odaia parintilor". In aprilie 1890 Ionel Bratianu va realiza si planul parterului. Planul va sta la baza marii renovari si extinderi a conacului din anii 1905-1912 sub directa conducere a arhitectului Petre Antonescu. Reconstructia casei starneste nemultumirea mamei deoarece sotul sau era foarte bolnav. Ea ii scria fiicei sale Sabine in martie 1891: "Am gasit destul de bine casa, numai zidurile lui Ionel ma supara. in astfel de momente sa-ti darami si casa! Nu stiu unde sa fug cu tata ca sa scap de aceasta. Abia a inceput sa faca groapa de la pivnita, dar cand va incepe si zidurile, ce va fi? Este peste putinta sa fim in casa".
Din aceasta perioada dateaza incastrarea in zidurile exterioare ale elementelor de arhitectura antica: fragmente de capiteluri aduse de la Histria, basorelieful cu motivul "Cavalerului trac", ce dateaza din secolul al II-lea i.Hr., friza ce este adusa de la Sarmizegetusa. De asemenea, Petre Antonescu va construi si sediul Bibliotecii Asezamantului "Ion I.C. Bratianu", edificiu care va detine - intre cele peste 30.000 volume ale sale - 5.000 de carti preluate din biblioteca conacului de la Florica.
Colaborator apropiat, I.G. Duca si-l amintea pe Ionel Bratianu la Florica "Cladind, daramand, iar cladind, trecand de la vie la crama, din deal in zavoi, din vie in ograd, cautand in preocuparile fermei si in inovatiunile gospodariei agricole uitarea mizeriilor vietii publice".
In anul 1948 conacul este nationalizat, iar proprietarul este arestat. Cladirea cade in paragina dupa ce este folosita ca sediu pentru refugiatii greci ai lui Marcos. Dupa 1970 intra in vizorul gospodariei de partid si este restaurata si remobilata pentru a deveni "casa de oaspeti". In anul 1990 Ministerul Culturii hotaraste realizarea Centrului de Cultura "Bratianu", iar dupa anul 2003 este administrata de Consiliul Judetean Arges.

Refacerea conacului

Dupa noile refaceri, conacul de la Florica prezenta urmatoarea structura interioara:
- La parter: accesul se facea prin doua holuri, unul principal, in fata, si altul de serviciu, in spate. Acestea incadrau biblioteca si scara ce duce la etajul intai. in aprilie 1890, Ionel Bratianu a realizat planul parterului: in centru domina o mare "sala dalata, incadrata in stanga de "salita, cabinet, bufet, sala de mancare (care are iesire in parc)si odaia tatei, transformata in biblioteca", iar in dreapta de "odaia de lapte, camara, odaia de baie si odaia turceasca".Deasupra "pivnitei de lapte" se prevedea construirea bucatariei si odailor pentru servitori, sufrageria trebuia transformata in "odaie de sticle", iar sub terasa, la intrare, o "odaie pentru fecior".
- Etajul intai: in aprilie 1889 el a intocmit planul transformarii etajului casei, prevazand realizarea unei "sali de scrima, biliard, bal si alte comedii", flancata pe stanga de "alita, cabinet, odaie de toaleta, odaie pentru Tata, odaie de culcare, odaia mamei", iar pe dreapta de trei "odai de culcare si odaia parintilor". De asemenea, mai era cuprinsa o mare terasa acoperita (cu stalpi sculptati), o terasa deschisa, doua dormitoare, trei bai, o toaleta, un WC, camera de lucru, camera menajerei si biblioteca.
- In 1925, acoperindu-se terasa de la etajul intai, de pe acoperis s-a observat minunata panorama a Pitestilor intr-un splendid apus de soare. Acest moment a hotarat construirea etajului doi, care nu era prevazut in planul initial. Acesta, mai mult o mansarda, a fost construit de inginerul Iliescu in 1925, si cuprinde o terasa acoperita, camera razboaielor de tesut, camera pentru carti, camera de studiu a lui Ionel Bratianu, camera de rechizite, scara si podul mare.
Constantin Argetoianu, care a vizitat Florica de mai multe ori, ne-a lasat o descriere foarte plastica a conacului familiei Bratianu: "Noua infatisare a resedintei de la Florica e datorata impletirii a doua patimi: patima lui Ionel pentru constructii si aceea a sotiei sale Eliza pentru gradini. Vechea casa parinteasca, ale carei incaperi au fost pastrate cu pietate, mobilate cum erau pe vremea batranilor, a fost marita prin adaosul altor incaperi in fata, in dos, in flanc si in sus. Succesivele sporiri in jurul nucleului primitiv dau intregii cladiri un aspect sui-generis, in care amintirile trecututlui, carpeala economica si tendintele unui plutocratic confort isi dau mana. Diferitele adaosuri si modificari interioare au complicat atat raportul odailor cu scarile si cu coridoarele incat n-am putut sa ma descurc in ele nici dupa a cincea sau a sasea vizita".

Salonul de primire

Salonul de primire este cea mai mare camera din casa in care s-au pastrat in original scara de acces de la intrarea principala, plafoanele sculptate cu ceramica incastrata, corpurile de biblioteca cu geamurile de cristal, banca din lemn de cires (odata capitonata cu piele).

Salonul turcesc

Este singura incapere unde s-au pastrat in original doua usi de acces precum si obloanele si fereasta cu geamurile de cristal. Usile sunt realizate din trei esente de lemn: stejar, cires si se pare lemn de trandafir. incaperea era mobilata in stil oriental, de la jumatatea camerei pornea un divan pe care se aflau cateva perne de catifea si o narghilea. Aici se impodobea in fiecare an bradul de Craciun. Soba (ca de altfel toate celelalte sobe din casa care s-au pastrat) este cladita din placi de teracota (cahle) sasesti, de la Bistrita.

Biblioteca de la parter

Adaposteste una din putinele piese de mobilier original care s-au pastrat in casa. Este vorba despre aceasta "masa dalata", masa realizata din lemn de cires pietrificat, o metoda traditionala araba, fiind achizitionata in anul 1860 la o licitatie in Paris de Ion C. Bratianu. Masa este mult mai veche, datata din sec. al XVI- lea. Pe placile de ceramica sunt evocate motive (unele zoomorfe) din viata traditionala persana. Soba, printre putinele din casa care ni s-au pastrat, este decorata cu un brau impletit in trei ce se mai gaseste si pe partea de est a casei si pe capela familiei. Acest motiv arhitectural ar reprezenta "Sfanta Treime" si se folosea des in perioada respectiva (sfarsitul sec. al XIX-lea - inceputul sec. al XX-lea). Din aceasta biblioteca se facea accesul in dormitorul sotilor Ion si Pia Bratianu.

Biblioteca unicat

Din cele aproape 40 de camere ale conacului, se remarca prin bogata lor decoratie interioara (plafoane sculptate, lambriuri) bibliotecile de la parter si etaj, care, desi azi sunt aproape goale, impresioneaza pe orice vizitator. Biblioteca de la Florica a fost prin colectiile sale de carti, reviste, una din cele mai importante din Romania. Constantin Argetoianu o socotea "cea mai insemnata biblioteca particulara din Romania".
in biblioteca lui Ion I.C. Bratianu se gaseau o mare diversitate de carti, incunabule, reviste, colectie de timbre, colectie numismatica, dovada a vastei sale culturi. I.G. Duca este cel care ne-a transmis structura bibliotecii de la Florica: "Cercetatorii bibliotecii lui Ion I.C. Bratianu vor gasi intr-insa o mare diversitate de carti, dovada a vastei sale culturi si a interesantului sau eclectism. Dar, fara indoiala ca ceea ce predomina sunt cartile de istorie si indeosebi cele care se refera la trecutul neamului nostru. Colectia aceasta, in unele privinte mai bogata si mai complecta chiar decat colectia Academiei Romane, a fost inceputa de Ion Bratianu, in marea lui dragoste de a cunoaste originea si viata sbuciumata a tarilor romanesti si continuata apoi de fiul sau, Ionel, intaiu dintr-un sentiment de filiala pietate si pe urma din interesul tot mai viu si tot mai pasionat ce el insusi purta istoriei noastre".
Cat a trait Ionel Bratianu, "nimeni nu s-a atins de stocurile de la Florica"; dupa 1927, din biblioteca au fost mutate 5000 de volume in Biblioteca Fundatiei "Ion I.C. Bratianu"; dupa 1948 biblioteca de la Florica a fost risipita si distrusa, doar o parte infima de carti fiind donata Academiei Romane si altor biblioteci. Mii de volume au fost arse in parcul conacului timp de mai multe saptamani. Pe langa carti, biblioteca si conacul de la Florica mai detineau o colectie rara: fotografiile familiei Bratianu. "in afara de carti- isi amintea Constantin Argetoianu- podoaba cea mai interesanta a casei de la Florica era nesfarsita colectie de amintiri fotografice, instantanee din viata lui Bratianu cel batran, dar mai ales din a lui Ionel, incadrate- fie cate una, fie mai multe la un loc- si agatate pe toti peretii, in locurile pe care dulapurile cu carti mai lasau disponibile, dar mai ales de-a lungul scarilor si coridoarelor".

Terasa

A fost acoperita in anul 1925. S-a pastrat cuptorul taranesc cu vatra, usa de acces cu incuietoarea. Pe tocul usii este gravat anul 1823, ceea ce inseamna ca este mult mai veche (se vede ca a fost pusa ulterior pentru ca tocurile nu cadreaza cu zidurile). Partea neacoperita a terasei a fost lasata intentionat asa pentru ca aici se facea plaja pe timpul verii si exista si un dus care atunci era functional. Stalpii si grinzile sunt din lemn de stejar. Se vede si glicina sadita de Pia Bratianu cand a inceput construirea casei in 1858.

Biroul lui Ionel Bratianu

In camera de la etajul doi s-au pastrat corpurile de biblioteca frumos sculptate, dar nu si geamurile de cristal. Aici existau un pat, o masa si un scaun, in rest numai carti. De asemenea exista aici un bust de bronz al lui Ionel Bratianu, realizat de Ion Jalea, fracul, un pahar de baccara si un portret, toate apartinand lui Dumitru Bratianu. Terasa acestei camere era locul preferat al lui Ionel, locul unde ii placea sa citeasca. Sabina Cantacuzino ne descrie biblioteca de la etajul doi: "Biblioteca de la al doilea cat, (era) intr-adevar frumoasa si cu o vedere larga pe vale. Ionel, in nemarginita lui iubire de cartile care "il goneau din casa", cum zicea, facuse o camera mare, imbracata in, lemn, si asezase acolo primul dulap facut de mama, pe care il scoase din casa dupa cererea Elizei".

Ionel Bratianu si ferma sa

A doua componenta de baza a ansamblului de la Florica o reprezinta ferma, situata chiar la intrarea in parc, pe partea stanga. Cladirea fermei este opera arhitectului Petre Antonescu din anii 1905-1912, fiind construita pe doua nivele in stil neoromanesc. Fermele de la Florica formeaza, prin cele patru laturi ale sale, o curte interioara in mijlocul careia se afla o fantana arteziana. Dupa disparitia lui Ionel Bratianu (24 noiembrie 1927), sotia sa Eliza, careia ii fusese lasat prin testament uzufructul proprietatii, a vandut ferma statului roman.
"in monumentalele cladiri ale fermei de la Florica- isi amintea Constantin Argetoianu- Ionel adunase ca intr-o adevarata corabie a tatalui Noe toate neamurile de lighioane domestice. De la cornute si cabaline, trecand prin ovine, porcine si canine si pana la pasarile de tot soiul- acestea din urma puse sub speciala obladuire a doamnei Eliza Bratianu, care avea o slabiciune speciala pentru ele- toate rasele posibile si imposibile, si mai ales corciturile, erau reprezentate". Ionel Bratianu este cel care mentioneaza faptul ca inceputurile fermei de la Florica sunt legate de primele animale de rasa pe care Teodor Bratianu le-a trimis lui Ion si Piei Bratianu: doua iepe, o vaca si un taur svito- olandez si trei purcei.
Alaturi de ferma, Ionel Bratianu a mai construit la Florica si alte dependinte, cu destinatiile cele mai variate: "Unele adapostesc florile iarna, altele masinile pentru electricitate sau pentru pompat apa, ateliere de tot felul, pana si un observator cu telescop (...)".
Domeniul de la Florica era inconjurat de sute de hectare de vita-de-vie, de cultura careia s-a ocupat mai ales Ion C. Bratianu. Via constituia o importanta sursa de venit pentru familie. Vinul era vandut fie in tara (ziarul "Romanul" a facut o asidua publicitate produselor fermei Bratianu), dar si in strainatate (in 1890, Ionel Bratianu acceptand propunerea unui francez de a cumpara minimum 1000 de vedre de vin, la pretul de 8 lei/vadra, obtinand monopolul vinderii in butelii). De asemenea, vila Florica mai producea pentru piata unt, branza si smantana de calitate superioara, apreciate chiar de regele Carol I care spunea: "cu toate insistentele mele la fermele regale nu pot obtine untul de la Florica" sau de Dimitrie Sturdza, care mentiona faptul ca "branza cu smantana de aici te duc in pacatul lacomiei".

Parcul creat de Eliza Bratianu

Remarcabil este si parcul conacului de la Florica, pe care Ion Bratianu il numea "gradinile Semiramisei". Incepand din anul 1869, in jurul Floricai se amenajeaza un frumos parc, cu alei in serpentine, strajuite de arbori cu esente exotice, monumente, un pavilion. Majoritatea arborilor, unii dintre ei exotici, au fost plantati de Alexandru Albu Golescu, recunoscut ca fiind pasionat in acest domeniu. "Aleea lui Bratianu" urca pana la padurea de pe platou, de pe care se vedeau nesfarsitele intinderi ale podgoriilor, la iazul Bratienilor, strajuit de falnici chiparosi de balta, ce-si ridicau deasupra apei curiosii pneumatofori. Parcul nu fusese croit dupa un plan initial; o sosea care urca spre casa, alta care ducea la capela in serpentine, poteci care toate duceau undeva. La realizarea parcului, o contributie majora a avut si Eliza Bratianu, a doua sotie a lui Ionel, "semanand flori de munte, flori de camp, a deschis privelisti largi doborand cativa arbori, a aruncat pe unde a putut pete de lumina". In spatele parcului, in zavoi, Ionel Bratianu a construit un bazin cimentat, cu apa curgatoare, care cu aninii dimprejur forma un frumos parc".
Grupul statuar "La Vulturi" este un monument de arta contemporana, realizat din piatra de catre sculptorul croat Josef Mestrovic. Grupul statuar se pare ca a fost realizat in anii 20 si este asezat in parcul de la Florica. Ar putea fi considerat o reprezentare simbolica a Micii intelegeri (Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia) sau a fratilor Bratianu (Ionel, Dinu si Vintila). Grupul statuar este asezat pe locul unde era banca preferata a lui Ion C. Bratianu.

Coloana de piatra, de factura antica, greco-romana a fost adusa de fratii Bratianu din Dobrogea la sfarsitul secolului trecut. Monumentul se pare a fi unicat in judetul Arges, desi se spune ca ar fi, de fapt o coloana adusa de la manastirea Vierosi.

Crucea comemorativa de altar a bisericii de lemn din Albac este amplasata pe locul unde acest edificiu a fost reconstruit si restaurat, cunoscut in istorie ca bisericuta lui Horea, in perioada 1907- 1954. Aceasta cruce de piatra este sculptata in secolul al XIX-lea si este montata pe locul unde a fost facuta prima translatie de monument istoric din istoria muzeologiei romanesti. Biserica se pastreaza la Olanesti, in judetul Valcea, incepand cu anul 1954.

Mica republica a copiilor

La conacul de la Florica, viata familiei Bratianu s-a desfasurat patriarhal, dupa regulile impuse de Ion C. Bratianu si respectate cu strictete. Pentru educatia copiilor a fost angajata o guvernanta elvetianca, Marie Bornand, care dadea lectii de germana, franceza, pian, desen si religie. O zi la Florica incepea, pentru copii, cu dusul matinal, urmat de lectii, de la ora 8.00 pana la 11.30, cand se servea dejunul, dupa care copiii aveau program de joaca in parc. Sabina Bratianu isi aducea aminte peste ani de "alunecusurile pe deal cu tarlia si copaia", de salturile de pe claile de fan, de alergarile calare. Participau la aceste jocuri ale copilariei si copiii Davilla si Falcoianu. Momente importante in viata copiilor lui Ion si ai Piei Bratianu erau Craciunul si sarbatorile de familie la care participau toate rudele si prietenii.
De fapt, Florica n-a fost niciodata o insula izolata; rude si prieteni i-au trecut adesea pragul; in 1922, Ionel nu se putea inca smulge din lumea de miracole a copilariei sale de la Florica. in iarna lui 1864-1865 familia C.A. Rosetti a fost gazduita de familia Bratianu la Vila Florica, petrecand aici o iarna pe care mai tarziu si-o reaminteau cu placere.
In lipsa Piei si a lui Ion Bratianu de la Florica, matusa Anica Furduiescu si unchiul Ghita Enescu se ocupau de copii. Au fost crescuti cu dragoste, cu un simt al datoriei foarte dezvoltat, nu au fost rasfatati.
Florica este in acelasi timp si conacul vizitat de cele mai importante figuri ale vietii politice romanesti, de la regii Carol I si Ferdinand I, la reginele Elisabeta si Maria, de la fratii Golescu, C.A. Rosetti, la maresalul Averescu, printul Barbu Stirbey, I. G. Duca etc. Decizii importante privind istoria tarii s-au luat in saloanele conacului de la Florica: s-au hotarat reforme majore, s-au alcatuit si destituit guverne, s-au fixat strategii in timp de pace si razboi, s-au realizat Independenta si Unirea Romaniei.

Capela Bratienilor

O alta componenta a ansamblului de la Florica este biserica in care sunt inmormantati majoritatea membrilor familiei Bratianu. Situata pe un platou din dreapta parcului, la marginea padurii, capela Bratienilor - cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul" - a fost construita in anul 1898 dupa planurile arhitectului francez Andre Lecomte du Nouy.
Biserica se impune prin monumentalitate, fiind in intregime construita din piatra de Albesti. in forma de cruce, biserica are o singura turla, patrata la baza si hexagonala in rest, invelita initial cu tabla de alama (pe care ocupantii straini au luat-o in primul razboi mondial), iar apoi cu olane, prezente si astazi.
Accesul spre pridvorul deschis se face prin doua randuri de scari din piatra de Albesti, pe laterale, cu balustrade, sprijinite pe colonete. Pridvorul este sustinut de doua coloane frontale si de doi stalpi cu profil complex care includ si coloane angajate, ca de altfel si partea dinspre pronaos. Acestea au frumoase capiteluri, intre care se interpun arcade semicirculare. Biserica este incinsa, de jur-imprejur cu un brau in torsada format din trei parti, iar absidele au la exterior o serie de panouri, incadrate cu chenare. intre streasina si acestea se afla o suita de ocnite, in care sunt pictate chipurile unor prooroci si poeti, iar pe frontispiciu sunt pictati Sfantul Ioan Botezatorul, patronul bisericii, si Sfantul Apostol Pavel, in dreapta, respectiv Sfantul Apostol Petru, in stanga.
Ancadramentele laterale ale usilor de la intrare in biserica au ornamente sculpturale de un rafinament deosebit. Bolta pridvorului este semicilindrica transversala, avand la mijloc o cupola sferica de dimensiuni modeste.
Absida altarului este semicirculara in interior si poligonala la exterior si are bolta curbata in asa fel, incat, spre tampla devine semicilindrica, iar pe axa bisericii are o fereastra mare si una mica in nisa adanca de la proscomidie. Catapeteasma de lemn prezinta doua registre cu icoane. Naosul se largeste brusc prin cele doua abside laterale, semicirculare in interior si pentagonale la exterior, care prezinta cate doua ferestre fiecare, iar turla deschisa are forma cilindrica, fiind luminata de opt ferestre mici. Pronaosul este scurt, cu bolta semicilindrica. Biserica nu a fost pictata niciodata, iar sub pridvor, pe latura sudica, se afla usile de acces la cavourile familiei Bratianu. In 1953 a devenit biserica de mir.
Biserica a fost sfintita pe 19 mai 1921, in vederea translarii sicriului lui Ion C. Bratianu in noua capela, solemnitate ce a avut loc trei zile mai tarziu; slujba a fost oficiata de mitropolitii Miron Cristea - primul patriarh al Romaniei - si Nicolae Balan al Sibiului; (la inceput, Ion C. Bratianu, decedat pe 3 mai 1891, fusese inmormantat in parcul conacului, pe deal, intr-o cripta construita sub supravegherea lui Eugeniu Carada, langa Florica, primul lui copil, pe care o boala necrutatoare a rapit-o din sanul familiei in iarna lui 1865). "Durerea parintilor a fost grozava si niciodata stearsa" isi aducea aminte sora ei, Sabina Cantacuzino.
A doua inmormantare solemna ce a avut loc in capela de la Florica a fost cea a lui Ionel Bratianu, rapus fulgerator de o infectie a amigdalelor, la 24 noiembrie 1927.
"La Florica, sicriul a fost asezat intr-un car tras de boi; in acea zi de iarna intunecoasa si cetoasa, convoiul, urmat de o mare multime de prieteni, autoritati si sateni, urca incet si jalnic dealul pana la capela... Bratianu se ducea sa doarma somnul de veci dupa o viata atat de stralucita in istoria neamului sau, pe acelasi deal pe care, cu 63 de ani inainte, vazuse lumina zilei. Se nascuse la Florica in vremurile Romaniei vasale, "se odihneste in pace tot la Florica, dar in vremurile Romaniei intregite". (I. G. Duca)
Peste trei ani, la 22 decembrie 1930, Vintila Bratianu va fi si el coborat in criptele de la Florica; Dinu si Gheorghe Bratianu, morti in inchisoarea de la Sighet, vor fi si ei depusi, peste ani, in capela familiei.
in anul 1907, Ion I.C. Bratianu se afla intr-o excursie in Transilvania; a gasit cu aceasta ocazie bisericuta din lemn a lui Horea intr-o stare avansata de degradare. Afland ca autoritatile intentioneaza sa o distruga, Ionel Bratianu a cumparat-o si cu trenul a transportat-o la Florica, unde a fost reconstruita si restaurata. A fost asezata in parcul de la Florica unde a ramas pana in 1954 cand a fost mutata la Olanesti, in judetul Valcea. Ionel Bratianu intentiona sa realizeze in ea un muzeu al portului popular, al traditiilor romanesti.
"Mecca liberalilor", conacul de la Florica a intrat in istorie si gratie poetului Ion Pillat, care a scris multe poezii pe terasele sale.
Conacul de la Florica merita vizitat de orice iubitor al istoriei noastre; o vizita aici va fi pentru oricine o intalnire cu istoria insasi.
"Florica nu era numai cadrul in care se evoca intreaga viata asa de dulce a copilariei, asa de vesela a tineretii, dar uneori mi se parea ca traieste, ca are un suflet plamadit din sufletele noastre ale tuturor, ale celor morti si ale celor vii". (Sabina Cantacuzino)
Sursa: ccbratianu.ro