Fagarasul - Alpii Argesului
Compus din sisturi cristaline, masivul Fagaras se remarca in tara noastra prin frumusetea peisajului si prin cele sapte varfuri de peste 2500 de metri altitudine, care culmineaza cu varful Moldoveanu (2544 m) aflat pe teritoriul judetului Arges. Dealtfel, este putin cunoscut faptul ca peste 60%, adica aproape doua treimi din suprafata Fagarasului, precum si cea mai mare parte a varfurilor de peste 2500 de metri, inclusiv Moldoveanu, asa cum am mentionat, se afla pe teritoriul Argesului si Muscelului. Crestele inalte si silueta ascutita ii confera acea atitudine care l-a determinat pe Emmanuel de Martonne sa-l denumeasca "Alpii Transilvaniei", nume sub care este cunoscut in toate ghidurile occidentale. Pe teritoriul judetului Arges sunt urmatoarele varfuri peste 2500 de metri: Moldoveanu (2544 m), Dara (2500 m), Hartopu (2506 m), Caltun (2510 m) si Lespezi (2522 m), iar pe linia de demarcatie cu judetele din nord, sunt: Negoiu (2535 m), Vanatoarea lui Buteanu (2507 m) si Vistea Mare (2527 m).
Vaile montane sudice, aflate intre muchiile lungi care se desprind spre sud din creasta principala a Fagarasului, au lungimi de peste 40 de kilometri pana la primele asezari omenesti, facand din aceasta zona un teren excelent pentru turismul de aventura, excursiile cu cortul sau turele pe schiuri de tura, iarna. Aceasta zona a fost supranumita de turistii straini, in descrierile pe care acestia le-au facut in tarile de origine, drept "Alaska romaneasca". Este vorba de o zona cu o suprafata de aproape 2000 km patrati, neatinsa de om, fara asezari umane, in care poate fi intalnita toata fauna si flora specifica ariei temperate, aceasta apreciere sporind prin faptul ca la sud, culmile muntoase izvorate din creasta principala a Fagarasului, in loc sa scada in altitudine, acestea cresc iarasi la altitudini care trec de 1600 de metri (vf. Ghitu 1642 m) in complexul montan Ghitu-Frunti. Tocmai aceasta ultima "tasnire" a facut posibila aparitia Cheilor Argesului, unde s-a construit barajul Vidraru, care la data construirii era al noualea in lume si al cincilea in Europa, ca marime. Cu exceptia drumului Transfagarasan, practicabil numai cinci luni pe an, de-a lungul caruia au aparut pensiuni turistice, nicio alta vale nu are alta prezenta umana in afara cantoanelor forestiere, locuite temporar, atunci cand sunt exploatari si cu exceptia staanelor din golul alpin. Aceasta izolare extrema a ajutat fauna sa reziste, aici putand fi intalnite toate speciile cunoscute ca traind in zona temperata, ca ursul brun, linxul, lupul, cerbul carpatin, jderul, nevastuica, acvila de munte, cocosul de munte s.a.m.d.
Masivul Fagaras, de la est la vest masoara in linie dreapta, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Muntii Fagarasului seamana cu o imensa coloana vertebrala orientata de la est la vest avand "coastele" (culmile) orientate catre nord si respectiv, sud. Culmile din partea nordica sunt cu mult mai scurte si mai abrupte decat cele din partea sudica, care sunt foarte lungi si domoale. Din cei 70 de km, un segment interior de aproximativ 55 de km nu coboara sub 2100 de m (decat in Curmatura Zarnei la 1923 m) facand ca Fagarasul sa aiba cea mai lunga creasta de altitudine din Europa. Bineinteles ca in Europa sunt creste montane mult mai inalte, dar nu egaleaza aceasta lungime.
Muntii Fagarasului sunt delimitati la vest de Valea Oltului, iar la est de Barsa Grosetului si raul Dambovita. La nord sunt delimitati, printr-un mare abrupt tectonic, de depresiunea Fagarasului, cunoscuta si sub denumirea de tara Oltului. inspre nord, pe o distanta de doar 8-10 km, diferenta de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai putin accentuata, fiind facuta, dupa culmi lungi 30-40 km (Olanului, Robita, Scarisoara, Nisipuri, Zarna etc), de sirul depresiunilor Campulung, Bradetu, Arefu si Jiblea.
Suprafata totala acoperita de muntii Fagarasului este peste 2.400 km², fiind, spre comparatie, de circa 7,5 ori mai mare decat a muntilor Bucegi. Pe cuprinsul intinderii masivului Fagarasului se gasesc 8 varfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vanatoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Caltunului cu 2.510 m, Hartopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Exista, de asemenea, 42 de varfuri avand peste 2.400 m si mai mult de 150 de varfuri de peste 2.300 m. Peste 60% din suprafata muntilor Fagaras se afla in judetul Arges, suprafata montana totala, incluzand masivele Ghitu, Iezer Papusa, precum si jumatatea sudica a pietrei Craiului si sectorul aferent din Leaota se apropie de 2000 de kilometri patrati.
Din creasta masivului se desprind catre nord si sud, ca niste puternice contraforturi de piatra, un mare numar de spinari prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creasta. Ele au lungimi si mai ales infatisari diferite, dupa cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificatiile nordice sunt in mare parte abrupte si stancoase in apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia padurilor de conifere, care apar imediat ce inaltimea scade sub 1.700 m. O alta caracteristica a acestor ramificatii consta in aspectul lor de muchie foarte ingusta si pe alocuri zimtata (de exemplu Muchia Albota).
in contrast izbitor cu ramificatiile nordice, spinarile ce se desfac din creasta spre sud (Muntenia) sunt mai lungi si mai domoale, in parte acoperite de pasuni intinse. Culmea care se desprinde din Moldoveanu catre sud, se desparte in muchiile Malita la est si Picuiata la vest, are suprafata egala cu Bucegiul, dar cu altitudini mai mari. Portiunile cele mai dificile de strabatut ale crestei fagarasene le constituie unele sei ce despart vaile sau caldarile glaciare nordice de cele sudice.
Creasta principala si ramificatiile nordice ale Fagarasului supuse actiunii curentilor, precum si dezagregarilor produse de inghet si dezghet, formeaza in unele locuri custuri foarte inguste, sei crenelate, cum sunt: Portita Arpasului cu Fereastra Zmeilor, seile dintre vaile serbotei (nord), izvoarele Scara si Negoiu (sud). O alta caracteristica a acestor munti o constituie numeroasele circuri glaciare, precum si lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane.
Vaile care coboara catre nord (Transilvania), urmeaza in marea lor majoritate o directie aproape perpendiculara fata de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte inclinate - sa coboare in salturi, formand numeroase cascade. Printre vaile cele mai pitoresti se numara: vaile Moasei, serbotei, Balei, Brezcioarei, Ucei Mari si Ucisoarei, Sambetei.Muntii Fagaras sunt traversati de cea mai inalta sosea din Romania.
Fereastra Zmeilor
Muntii Fagarasului sunt constituiti in totalitatea lor din roci metamorfice, denumite sisturi cristaline. Distributia generala a diferitelor varietati de roci este in fasi orientate de la est la vest.Cea mai sudica este formata din gnaisuri: roci de culoare deschisa, dure, in care benzi albe de cuart si feldspat alterneaza cu benzi intunecate de mica neagra.. Aceste gnaisuri se pot urmari dinvalea Oltului, la Robesti, prin localitatea Cumpana pe Arges (de unde isi trag si numele de "gnaisuri de Cumpana"), ajugand apoi sa taie Creasta Muntelui Oticu (care uneste Varful Bratilei cu Muntele Iezer), in locul numit Coltii Cremenii. Mai departe, spre est, ele urmeaza versantul sudic al Dambovitei, apoi o traverseaza si, prin Muntele Lerescu, ajung in Valea Barsei la Rudarita, de unde se indreapta spre nord-est, catre localitatea Holbav.
La nord de aceasta fasie a gnaisurilor de Cumpana-Holbav urmeaza o a doua, formata din roci puternic sistoase si lucioase, ce se gasesc alaturi de cuart: sunt micasisturile, in constitutia carora intra uneori si nodule roscate-inchis de granati.
Alternand cu aceste micasisturi, care ocupa toata creasta principala, apar, in special, in partea de vest a Fagarasului, amfibolite (roci de culoare inchisa datorita predominantei unui mineral negru-verzui din grupa amfibolilor) si calcare cristaline albe (de exemplu: marmurele din Fereastra Zmeilor, din Valea Moasa Sebesului, Piatra Alba, Muntele Albota, Valea Brezcioarei).
Ultima zona, cea mai dinspre nord, formeaza o parte din versantul nordic al masivului muntos. Sunt roci mai slab metamorfozate decat cele amintite si anume sisturi argintii sau verzui, cu luciu mai putin pronuntat. Intercalatiile de calcare sunt in aceasta zona mai rare.
Toate rocile enumerate, care formeaza Muntii Fagaras, nu apar la lumina decat in anumite puncte, acolo unde ele nu sunt ascuse de solul vegetal.
Blocul cristalin al Muntiilor Fagaras a inceput sa se ridice fata de relieful inconjurator la inceputul erei tertiare. Ca si intregul lant al Carpatilor Meridionali, ridicarea a avut loc in trei etape succesive (in Eocen, in Miocen si in Pliocen). in fiecare din aceste etape s-au creat platforme de eroziune, ce se mai recunosc astazi pe creste sub forma unor suprafete aproape plane, fractionate de vai (de exemplu: creasta principala in Varful Bratilei si in Varful Comisul).
Flora
Haina vegetala a Masivului Fagaras este foarte bogata si variata. Paduri compacte acopera pantele muntilor pana la o inaltime de aproape 1.700 m, iar intinse fanete si poieni - impodobite cu tot felul de flori - impanzesc malurile vailor, luminisurile padurilor sau plaiurile ondulate de sub centura impadurita a masivului.
Dincolo de regiunea fanetelor incepe padurea de fag, care acopera in mare parte poalele masivului. Fagul se dezvolta aici puternic, inalt si drept, alcatuind codrii cu adevarat mareti. Pentru frumusetea padurilor de fagi argintii de pe Valea Balei ca si pentru celelalte valori turistice ce se gasesc de-a lungul ei (stancarii, lacuri si cascade), aceasta vale a fost declarata de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervatie naturala. in luminisurile padurilor de fag ca si pe malurile apelor se intalneste salcia capreasca, mesteacanul, plopul tremurator, liliacul salbatic (pe valea Oticului) aninul, zmeura, mure.
In partea superioara a padurii, fagul se amesteca cu bradul, ce apare destul de rar. in schimb, locul sau este luat de molid, care ocupa toata regiunea paduroasa, de la 1.100 pana la aproape 1.700 m altitudine.
In afara de acesti doi reprezentanti ai coniferelor, in Fagaras se mai intalnesc si alte esente rasinoase. Astfel, zada sau laricele (pe Valea Brezcioarei), pinul (pe Valea Caselor, pe Muntele Clabucet), tisa (in numar mai mare pe Muchia Moasei), rare exemplare de zambru, si des jneapanul(pe Muchia Mosului). Dintre acestea, zada, tisa si zambrul sunt specii ocrotite prin lege.
Deasupra molidisului incepe golul alpin, deseori intrerupt de aglomerari numeroase de jnepeni, ienuperi, afine si merisor. Golul alpin este in mare parte acoperit cu pasuni (in special pe versantul sudic al masivului) oferind o hrana abundenta numeroaselor turme de oi. Tot in aceasta zona se intalnesc felurite specii de flori, unele mai frumoase si mai interesante ca altele: smirdar, campanule (clopotei pitici), gentiene, nu-ma-uita, panseaua de munte (trei-frati-patati), rusulita, garofita de munte, omagul. Dintre florile ocrotite prin lege mentionam; floarea de colt, sangele voinicului, iedera alba. La jumatatea lunii iunie sus in golul alpin infloreste bujorul de munte, care se prezinta sub forma unei inflorescente parfumate, de un rosu aprins, care imbraca muntele precum o patura ce se vede la mare distanta, iar cand adie vantul da senzatia ca arde muntele. Localnicii, in ultima sambata din luna iunie obisnuiesc sa urce cu mic cu mare la sarbatoarea bujorului.
Fauna
Lantul Muntiilor Fagaras adaposteste o fauna bogata, atat in zonele subalpine, acoperite de cele mai multe ori de paduri intinse, cat si in zonele golului alpin. Dintre mamifere ursul brun (ocrotit de lege) este cel mai reprezentativ, mentinandu-si adaposturile in numeroase regiuni de la limita superioara a padurilor de conifere.
In padurile de altitudine mai joasa, mistretii ofera inca un vanat pretios, atat in tinuturile nordice ale masivului, cat si in cele sudice. Jderul si rasul se intalnesc mai rar. in schimb, veverita apare mai pretutindeni in calea drumetului, in regiunile forestiere, unde nelipsita este si vulpea. Cerbi si caprioare dau farmec padurilor de la poale. Lupul este prezent si el in aceste locuri.
Multe pasari infrumuseteza viata padurii: se intalnesc forfecute, cintezoi, cojoaice de munte, ciocanitoare, sturzi, codobaturi de padure, mierle. Cocosi de munte si ierunci se adapostesc prin desisuri. Dintre pasarile rapitoare traiesc in masivulii, soimi, acvile de padure sau pajure, vanturei, si mai rar vulturi de stanca. Numeroase reptile, unele inofensive ca soparlele de stanca, gusterii precum si batracienii, cum sunt salamandrele, misuna prin covoarele de frunzis mort. in unele locuri, pe versantii orientati spre soare, vietuiesc si vipere. Multe din paraiele de munte si lacurile alpine sunt astazi repopulate cu pastravi. Pe culmi traieste capra neagra, ocrotita prin lege.
Sursa: Zona montana a Argesului si Muscelului - www.agturism.ro
