Istoric Transfagarasan

Cei mai multi dintre noi cunosc faptul ca idea construirii unui drum peste muntii Fagarasului i-a apartinut lui Ceausescu. Realitate este ca existau schite si planuri realizate inainte de 1960 care contineau detaliile unui drum ce printre muntii Fagarasului. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala, dar ideea a fost reluata dupa finalizarea lucrarilor la hidrocentrala de la Vidraru.

Dupa invazia Cehoslovaciei, in anul 1968, s-a pus problema unui drum strategic, dar in zona muntilor Cernei si Mehedintului.
In aceasta perioada, Nicolae Ceausescu a descoperit planurile initiale si a hotarat construirea unui drum cu o singura banda care sa asigura preluarea masei lemnoase a padurilor Fagarasilor si o ruta intre sudul si centrul tarii.

Lucrarile au demarat in decembrie 1969, din ambele capete de la sud, genistii din cadrul Regimentului 1 Ramnicu Valcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alaturat lucratori civili atrasi in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei.

In anul 1971, Ceausescu a schimbat planurile si drumul a devenit un drum national cu doua benzi, iar zona muntilor Fagaras ar fi trebuit sa devina o statiune a sporturilor de iarna cu peste 100 km de partii de schi, partii de bob, patinoare si hoteluri.
Proiectul s-a impotmolit cauza fiind lipsa acuta de fonduri sau indreptarea acestora catre alte lucrari considerate la acelt timp de stricta necesitate. Drumul ce unduia pe langa crestele Fagarasilor inghitise bani cu lopata.

In partea sudica drumul a fost construit pe drumurile forestiere care existau deja in jurul lacului, iar pe Valea Caprei era amenajat un drum forestier aproximativ 10 km.

Deschiderea Transfagarasan

Lucrarile trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.
Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974, la inaugurare fiind prezent si Ceausescu. Initial, ruta alpina avea sa poarte numele sau, dar acesta a refuzat si astfel numele acesteia a devenit Transfagarasan.

Inaugurare Transfagarasan - 1974

A urmat asfatarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980.
Constructia drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 400 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.
In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Intalnirii (cota 1600).

Transfagarasan

Ruta montana Transfagarasan incepe imediat dupa municipiul Pitesti.

De fapt, Transfagarasan, in acceptiunea celor mai multi, incepe undeva in apropierea localitatii Capataneni (DN 7C km 35), ultima localitate din judetul Arges situata pe DN 7C si se termina la intersectia acestuia cu DN 1.

De la Capataneni pana la Piscul Negru sunt 69 (DN 7C km 104) de kilometri, de aici pana la tunel (DN 7C km 116+300) sunt 12,3 kilometri, tunelul are 884 de metri, iar de la iesirea din tunel mai sunt 35 de kilometri pana la DN. Distanta totala este astfel de 117,184 kilometri.

Cea mai inalta altitudine la care ajunge drumul este de 2042 metri (in zona tunelului de la Balea), fiind situat dupa Transalpina care are o altitudine maxima de 2145 metri.

Drumul are 833 de podete si 28 de viaducte.

Tuneluri Transfagarasan

Odata cu pornirea lucrarilor la ruta printre muntii Fagarasului, o problema a constituit-o muntele Paltinul. Atfel s-a luat hotararea de a sapa un tunel. Tunelul are o lungime de 884 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 4,40 metri fiind construit la kilometru 116+360 in anul 1972, fiind cel mai lung tunel si tunelul situata la cea mai mare altitudine din tara noastra. In anul 1974, la inaugurare a functionat in incinta acestuia si o instalatie de iluminat care nu mai exista.

Pe ruta Transfagarsan mai sunt un numar de 4 tuneluri:
la kilometru 57+465, un tunel cu lungimea de 15,95 metri si latimea de 6 metri, construit in anul 1962;
la kilometru 57+600, un tunel cu lungimea de 51,47 metri si latimea de 6,20 metri, construit in anul 1962;
la kilometru 60+700, un tunel cu lungimea de 117,10 metri si latimea de 6 metri, construit in anul 1962;
la kilometru 61+400, un tunel cu lungimea 97,89 metri si latimea de 7,10 metri, construit in anul 1962.

Transfagarasan in cifre

La constructia drumului au fost dislocate aproximativ 3 milioane de tone de roca, folosindu-se numai putin de 6520 de tone de TNT.
Pentru construirea tunelului prin inima muntelui Paltinul s-au utilizat 20 de tone de TNT, au fost excavate aproximativ 41 de miloane mc de roca si s-au folosit urmatoarele materiale de constructii:
- 3.573 de tone de ciment;
- 89 de tone otel beton;
- 24.000 de ancore;
- 129 de tone de plase sudate;
- 14.200 metri patrati de cofraje;
- 1.750 metri liniari de tuburi de beton;
- 4.100 de metri liniari de teava;
- 50 de tone confectii metalice;
- 6.900 metri cubi de nisip;
- 6.000 metri cubi de pietris;
- 3.000 de tone cribluri;
- 740 de lampi de iluminat.

Transfagarasan in prezent

Transfagarasanul, prin maretia si frumuseatea sa, a antrenat o puternica dezvoltare economica a zonei. Din aceasta perspective turistica, locurile mai dezvoltate sunt si cele mai cunoscute, precum barajul si lacul Vidraru, Balea Lac, Balea Cascada, Cumpana, Valea cu Pesti sau mai nou statiunea Molivisu. In aceste puncte s-au construit numeroase hoteluri, cabane si pensiuni. Pentru a vedea ce posibilitati de cazare se gasesc in apropierea acestor atractii turistice le puteti gasi mai departe pe acest site.

Ion Bratu spunea despre Transfagarasan ca "reprezinta visul Mesterului Manole, transformat intr-o realitate de vis de catre urmasii sai". Transfagarasanul, ramane o constructie ce a trezit interesul multora, de pe toate meleagurile. Ruta a fost declarata si cel mai frumos drum din lume de catre mai multe publicatii internationale.

Obiective turistice

Lacul Vidraru

Situat intre Muntii Fruntii si Masivul Ghitu pe DN 7C, lacul aduna apele raurilor Capra, Buda si ale unor afluenti directi ca Raul Doamnei, Cernatul si Valsanul, Topologul, raul Valea lui Stan si Limpedea, avand un debit total de cca 5,5 ml/s.
Cu o suprafata de aproximativ 893 he, barajul este unul dintre cele mai mari din tara noastra construit pe raul Arges, terminat in anul 1965 si dat in folosinta in anul 1966. In aceas vreme a ocupat locul 8 in Europa si 20 in lume ca si inaltime.
Pentru construirea barajului, a fost sapat 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de roca, din care aproximativ 1 milion in subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 in subteran si de asemenea au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.Uzina de energie hidroelectrica Vidraru amplasata subteran, poate produce energie electrica de aproximativ 400 GWh. Ea are o capacitate instalata de 220MW.

Lungime: ~ 10.3 km
Lungime: 307 m
Latime maxima: 2,2 km
Latime: 25 m la baza acestuia
Adancime: 155 m
Inaltime: 166 m
Circumferenta: 28 km
Altitudinea: 830 m

Cetatea Poienari

Cetatea Poienari este situata in stanga DN 7 C (Transfagarasan) in apropierea localitatii Aref, la aproximativ 25 de Km fata de orasul Curtea de Arges. Edificiul este construit la o altitudine de 850 m, pentru a ajunge la acesta a fost construita o scara cu 1480 de trepte.
Cetatea Poienari este cunsocuta mai ales datorita marelui voievod Vlad Tepes si a legenedelor despre acesta. Cetatea este atestata pentru prima oara documentar intr-un document al regelui Ludovic al V-le in anul 1453, in care acesta le cerea locuitorilor din Sibiu sa execute reparatii la cetate in vederea folosirii acesteia ca element de rezistenta impotriva otomanilor.
Constructia a fost ridicata in doua etape : prima la sfarsitul secolului al XIII-lea, cand este construit turnul rectangular, iar a doua pe timpul domniei lui Vlad tepes, cand sunt construite zidurile de incinta cu turnurile semicirculare.
Unii istorici considera constructia mult mai veche, datorita asemanarilor cu constructiile romane. De asemenea, dupa un document din anul 1336, aici sub "Castro Argias", a avut loc Batalia de la Posada, actul de independenta al tarii Romanesti, batalie castigata sub domnia lui Basarab Voda.De-a lungul anilor cetatea avut mai multe denumiri, astfel: Cetatea lui Negru Voda, pe timpul domniei lui Negru Voda, cetatea lui Vlad Tepes (din timpul acestuia circula si legendele despre acest edificiu). Documentele de la inceputul secolului al XVI-lea o amintesc ca Cetatea Poienarilor, denumire pastrata pana in zilele noastre.

Cascada Balea

Cascada Balea, denumita si Urlatoarea Balei, este situata in Muntii Fagarasului intre varfurile Moldoveanu si Negoiu, la peste 1200 m altitudine. Este cea mai mare cascada in trepte din Romania, cu o cadere de 60 m, si marcheaza treapta inferioara a circului glaciar Balea.Accesul se poate face pe Transfagarasan pana la cabana Balea Cascada iar de acolo pe jos circa 50 minute, drept pana la cascada, pe un traseu marcat cu punct rosu.

Cascada Capra

Cascada Capra, denumita si Cascada Iezerului, se afla pe versantul sudic al Muntilor Fagaras, la altitudinea de 1.690 de metri, pe teritoriul judetului Arges.
Este situata intre cabana Capra si Lacul Balea, pe Transfagarasan, la aproximativ 5 de kilometri de Lacul Balea.Cascada izvoraste din Lacul Capra, aflat la o altitudine de 2.241 de metri. De la o inaltime de aproximativ 35 de metri inaltime, cascada isi arunca fasiile de apa ai carei stropi incanta trecatorii. Din cauza debitului mare, apa cascadei nu ingheata decat in iernile geroase.

Statuia lui Prometeu

Situata in apropierea barajului Vidraru, Statuia lui Prometeu mai este cunoscuta ca si Statuia Electricitiatii.

Prometeu (sau Prometheus), unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei, a furat de la zei, pentru oameni, focul. Prometheus era astfel considerat binefacatorul oamenilor, in pofida lui Zeus. Zeus il inlantuie pe Prometheus de o stanca pe muntele Kazbek din Caucaz. Un vultur urias, pasare monstruoasa zamislita de Typhon si de Echidna, ii devoreaza zilnic ficatul, care peste noapte se regenereaza. In felul acesta titanul este supus unui chin vesnic. Din intamplare insa, pe acolo trece Heracles, in drum spre Gradina Hesperidelor. El ucide vulturul cu una din sagetile sale otravite si-l elibereaza pe Prometheus, ale carui chinuri se sfarsesc.

Doua corpuri ceresti au primit numele lui Prometeu:
- asteroidul 1809 Prometheus descoperit pe 24 septembrie 1960 de catre astronomii C. J. van Houten si I. van Houten-Groenveld de la Observatorul Astronomic Palomar;
- satelitul Saturn XVI descoperit in 1980 de sonda spatiala Voyager 1.
Sursa: transfagarasan.info

---

Transfagarasan - Wikipedia

Lungime totala: 151 km
Judete traversate: Arges, Sibiu
Orase: Curtea de Arges
Comune traversate: AG: Bascov, Merisani, Baiculesti, Valea Iasului, Albestii de Arges, Corbeni, Arefu / SB: Cartisoara
Capatul de sud: Bascov, langa Pitesti
Capatul de nord: Cartisoara

Transfagarasanul (oficial numerotat DN7C) este o cale rutiera de circulatie din Romania, care incepe in comuna Bascov, judetul Arges de langa orasul Pitesti, in directia orasului Curtea de Arges si se termina la intersectia cu drumul DN1 intre Sibiu si Brasov, in apropierea comunei Cartisoara, cu o lungime de 151 km, traversand pe axa nord-sud Muntii Fagaras. Portiunea de la barajul Vidraru pana la Cartisoara traverseaza un teren montan la altitudini mari si a fost construita in perioada 1970-1974, pe o lungime de aproximativ 91 km.

Pana la construirea barajului si lacului de acumulare Vidraru, in 1965, de-a lungul caruia DN7C se desfasoara pe aproape 20 km, a existat un drum de pamant si o linie de mocanita ce lega comuna Capataneni de vechiul sat Cumpana (astazi acoperit de ape, in apropierea caruia s-a construit actuala cabana Cumpana).

Partea de Nord a Transfagarasanului

Drumul National 7C (DN7C), supranumit Transfagarasan (de la prefixul "trans-" + Fagaras) leaga Muntenia cu Transilvania, strabatand Muntii Fagaras, cei mai inalti din Romania, care fac parte din Carpatii Meridionali. Este un drum asfaltat, ajungand in apropierea tunelului de langa Lacul Balea la altitudinea de 2042 m. Astfel, Transfagarasanul se situeaza pe locul al doilea ca altitudine in clasamentul soselelor alpine din Romania, dupa Transalpina (DN67C) din Muntii Parang, care urca pana la 2145 m.

Drumul porneste din comuna Bascov de langa Pitesti si urca valea raului Arges, trecand prin orasul Curtea de Arges. La nord de oras, drumul trece prin fata hidrocentralei Vidraru, amplasata in masivul Cetatuia. De aici, in apropierea cetatii Poenari, drumul urca pe serpentine si viaducte, trecand prin trei tunele mai scurte, si ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leaga Muntii Pleasa si Vidraru. Trecand barajul, drumul continua pe partea stanga a lacului Vidraru pana la coada acestuia. in continuare, drumul incepe sa urce urmand cursul vaii raului Capra pana la ajungerea in golul alpin, langa Cabana Capra; dupa o serie de serpentine, trecand prin dreptul Cascadei Capra, ajunge pana la intrarea sudica a tunelului Capra-Balea, care trece pe sub creasta Muntilor Fagaras, intre varfurile Iezerul Caprei (2414 m) si Paltinul (2398 m). Tunelul acesta este cel mai lung tunel rutier din Romania, avand o lungime de 887 m, cu o inaltime de 4,4 m, o latime de 6 m si un trotuar cu o latime de 1 m, fiind iluminat electric si ventilat natural.

In partea nordica a drumului, Transfagarasanul trece prin rezervatia naturala Golul Alpin al Muntilor Fagaras intre Podragu - Suru si Valea Balii, pe langa lacul glaciar Balea, dupa care urmeaza o coborare abrupta in serpentine, strabatand caldarea glaciara, pe o lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Balea, o cascada in trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel in Romania, aflata la altitudinea de aproximativ 1230 m, ajungand apoi la Cabana Balea Cascada. De acolo pana la intersectia cu DN1 (drumul european E68), in apropierea comunei Cartisoara, mai sunt 21 km.

Transfagarasanul trece peste 830 de podete si 27 de viaducte, pentru constructia lui fiind necesara dislocarea mai multor milioane de tone de roca; pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamita, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Balea, precum si multe alte materiale de constructii.

Transfagarasan in 1974

Transfagarasanul a fost construit intre anii 1970 – 1974, la initiativa lui Nicolae Ceausescu. Desi la momentul respectiv Romania avea deja mai multe treceri ale Carpatilor Meridionali mostenite dinainte de perioada comunista (soseaua Alpina Novaci-Saliste ori vechea sosea Campina-Predeal) sau facute in primii ani ai regimului (drumul Bumbesti Jiu-Petrosani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de catre trupele sovietice si usurinta cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente intre Transilvania si Muntenia (care, cu o singura exceptie, urmau cursul unor rauri) determina initierea de urgenta a proiectului "Transfagarasanului" - un drum strategic care sa lege garnizoanele Pitestiului si Sibiului. in notele de fundamentare a proiectului se mentioneaza, totodata, ca motive "deschiderea bazinelor forestiere din masivul Fagaras, folosirea mai rationala a pasunilor alpine si realizarea unui centru turistic montan in zona Lacului Balea".

Printre propunerile initiale s-a numarat si cea a unui tunel de cca. 7 km, care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Balea-Cascada, trecand pe sub Caldarea Glaciara Balea si creasta Fagarasului, si iesind in zona Piscul Negru; acest lucru ar fi permis mentinerea deschisa a drumului pe tot parcursul anului. Datorita costurilor mari, cat si a dificultatilor de realizare, aceasta propunere a fost abandonata din fasa. Printr-o hotarare a Consiliului de Ministri din 10 decembrie 1969 se aproba indicatorii tehnico-economici pentru "obiectivul strategic Transfagarasan", caruia i se aloca resursele trupelor de geniu ale Armatei Romane (pe 10 martie 1970). Regimentul 52 Alba-Iulia incepe sa lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Ramnicu-Valcea dinspre sud, in zonele montane inalte), partile de tunel urmand sa fie realizate de specialistii Trustului de Constructii Hidroenergetice (TCH). Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectari pentru Transporturi Auto, Navale si Aeriene (IPTANA) si construit de Intreprinderea Constructii Drumuri Poduri si Lucrari Speciale Transporturi Bucuresti, iar sectorul Contur Lac - Tunelul Balea a fost atribuit Ministerului Economiei Forestiere, proiectul fiind executat de Institutul de Cercetare si Proiectare in Industria Lemnului (ICPIL) si construirea delegata Intreprinderii de Constructii Forestiere (ICF) Ramnicu Valcea.

Proiectul aprobat atunci prevedea ca drumul sa aiba o singura banda de circulatie plus acostament si, totodata, continuarea drumului in sud, spre Curtea de Arges, pe conturul malului vestic al lacului Vidraru (care ar fi urmat sa lege si noua Cabana Cumpana, relocata in urma crearii lacului de acumulare). In 1971 se hotaraste insa realizarea drumului conform normativelor de drum national in zona montana (doua benzi de circulatie cumuland 6m si acostament de 1m, de pamant, cu supralargiri si suprainaltari in curbe). Dupa ce s-a constatat impracticabilitatea folosirii traseului de pe malul vestic (care, desi era mai scurt cu 10 km decat conturul estic, punea mari probleme din cauza zapezilor ce se acumulau mult mai abundent decat pe celalalt mal, fiind expus mult mai putin soarelui), se hotareste schimbarea "din mers" a proiectului si mutarea drumului pe traseul actual, prin largirea si consolidarea vechiului drum forestier de contur (astfel se explica si lipsa unui viaduct care ar fi scurtat simtitor traseul, deoarece o data cu modificarea nu se aprobase suplimentarea bugetului alocat; astfel, pana in 2000, drumul de contur al tarmului vestic al Lacului Vidraru a fost trecut in nomenclatorul rutier ca DN7D, cand clasificarea a fost reatribuita drumului Caineni - Perisani - Curtea de Arges).

S-a lucrat pe toata perioada anului, conditiile fiind ingreunate de faptul ca climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine - cu vanturi puternice si viscole abundente, la care s-a adaugat specificul Muntilor Fagaras - nu permitea in mod normal decat 4-5 luni de munca pe an. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile si cu pretul unor vieti de soldati si muncitori care au contribuit la constructia lui, bilantul oficial fiind de 40 de morti. Lucratori de atunci care mai sunt acum in viata avanseaza astazi cifre mai mari, care ajung pana la cateva sute de vieti omenesti pierdute (raspunzand unui interviu, un martor al timpului spunea: "Numai la baraj au murit vreo 400 de baieti").

Inaugurarea oficiala, in prezenta lui Nicolae Ceausescu, a avut loc in data de 20 septembrie 1974, dar lucrarile au mai continuat inca cativa ani, pentru asfaltarea sa si alte activitati conexe, fiind finalizate in forma actuala in 1980.

Monumente

In 1974, o data cu inaugurarea oficiala a drumului, s-au ridicat si inaugurat doua monumente inchinate militarilor care au contribuit inclusiv cu viata lor la construirea Transfagarasanului. In urma vandalizarilor si neglijentei, monumentele initiale s-au deteriorat masiv, asa ca in septembrie 2009, la aniversarea a 35 de ani de inaugurarea soselei si a 150 de ani de la infiintarea armei geniu, acestea au fost restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu "Apulum".

Astfel, pe versantul nordic, la cota 1200, se inalta "Poarta Genistilor", un colt de stanca strapuns de drum, purtand o placa pe care sta inscris: "infruntand greutati deosebite, trupele de geniu ale Armatei Romaniei au deschis drumul Transfagarasan, strapungand aceasta zona in martie 1971. in amintirea evenimentului, bravii genisti, care s-au dovedit mai tari decat stanca, au denumit acest loc POARTA GENISTILOR".

Urcand inca cativa kilometri, la cota 1600 se gaseste "Poarta intalnirii", un monument pe a carui placa sta inscris: "In aceasta zona s-au intalnit in ziua de 16 august 1971 doua subunitati de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfagarasan din sensuri opuse. In amintirea evenimentului, bravii genisti au denumit acest loc POARTA INTALNIRII".

Regimul de circulatie

Zona montana inalta a DN7C este deschisa circulatiei rutiere in fiecare an doar de la 30 iunie pana in 1 noiembrie, intrucat drumul este inzapezit pe timp de iarna, iar deszapezirea lui este impractica; la aceasta se adauga riscul caderilor de pietre si al avalanselor.

Iarna, drumul este deschis in mod oficial pe versantul sudic pana la complexul Piscul Negru (kilometrul 104 - judetul Arges) (desi utilajele de deszapezire urca pana la Complexul Turistic Capra - kilometrul 108, pana unde cei dispusi sa se aventureze au disponibila o singura banda de circulatie, dar se expun amenzilor jandarmilor montani, care isi au baza la Refugiul Salvamont Cota 2000), iar pe cel nordic pana la Cabana Balea-Cascada (kilometrul 131 - judetul Sibiu) (aici drumul este blocat pe toata perioada inchiderii oficiale cu parapete de beton tip New Jersey, fiind imposibila traversarea chiar si in conditiile topirii zapezii; trebuie tinut cont ca in timpul iernii se produc multe caderi de pietre in zona "Poarta intalnirii" - cota 1600, inainte de intrarea in Caldarea Glaciara Balea). Totodata, portile tunelului Balea-Capra se inchid in timpul iernii, pe toata perioada inchiderii oficiale a drumului (se poate traversa insa la picior, daca gurile tunelului nu sunt acoperite de zapada, prin cele doua usi pietonale prevazute in porti).

Vara, restrictiile cuprind perioada de intuneric (orele 22:00-6:00), deoarece traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje si curbe in ac de par, fara sa fie prevazut cu elemente reflectorizante, iar riscul caderii in gol este deosebit de mare. Limita de viteza recomandata este de 40 km/h.

In timpul iernii, cand Transfagarasanul este inchis circulatiei rutiere, la Lacul Balea se poate ajunge cu telecabina de la cabana "Balea Cascada".
Sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Transfagarasan