Am terminat ciorba de seara de mâncat. Stam la locurile noastre, într'o asteptare lunga, deprimanta. Trebuie sa fie trecut de ora sapte; afara, întunericul a pus stapânire pe ferestre. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XIII
Zilele trec! Se merge mereu înainte pe drumul abrutizarii noastre. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XIV
E 17 februarie si am tot sperat în ultimele zile, ca iarna sa se duca încet. În aceasta Vinere, timpul e mai întunecos ca în zilele lui Ianuarie si ale lui februarie de pâna acum. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XV
Teama si supliciile din ultimele zile m'au împiedicat sa-mi dau seama ca martie a venit si vremea, asa cum o vad pe fereastra, s'a schimbat. Azi e miercuri, 1 martie 1950. Au trecut sase zile de la demascarea lui Patrascanu. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XVI
O camera de vreo sase metri lungime, cam tot atât de lata, o fereastra ce da într'un zid interior, în mijlocul tavanului un bec slab. De la usa, porneste priciul acoperit de aceleasi scoarte dreptunghiulare, din resturi de stofa împletite si merge de-a lungul a trei laturi ale camerei. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XVII
Masa de prânz se apropie; afara, pe culoar, se aude târsitul hârdaielor pe ciment. Dupa sase saptamâni, constat ca tremuratul picioarelor si al mâinilor a revenit. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XVIII
Intorsi în camera, ni se spune ca nu mai avem voie sa vorbim între noi si nici chiar sa ne miscam prea mult pe prici. O exceptie; Levinski, în colt, lânga usa, face un pas înainte si unul înapoi - o miscare, care probabil îi destinde nervii. Noi, în schimb, suntem stane de piatra. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XIX
Se merge mereu înainte pe drumul abrutizarii... Azi ascultam o autobiografie, în care nepotul (cel ce-si face demascarea interioara) si unchiul, nu faceau altceva decât sa însele pe cine gaseau. Citeste mai mult »
Grigore Dumitrescu - Demascarea - Capitolul XX
Odata sunata închiderea, îmi iau locul sub prici. Vine si Burcea. E omul care trebuie sa fie demascat! Dar, ma gândesc ca Levinski vrea poate sa ma demaste pe mine în primul rând. Cu alte cuvinte, el e atât de sigur ca am sa-l pun la curent pe Burcea de planul lui... Eu sunt cel nesincer, pentru el. Citeste mai mult »
